In Patericul Egiptean un tanar monah care l-a intrebat pe unul dintre oamenii sfinti ai desertului de ce atat de multi oameni vin in pustie sa-L caute pe Dumnezeu, si multi dintre ei renunta dupa scurt timp si se intorc la viata lor in cetate.
Batranul calugar i-a raspuns:
„Aseara, cainele meu a vazut un iepure alergand dupa adapost, printre tufisurile desertului si a inceput sa vaneze iepurele, latrand puternic. Curand, alti caini s-au alaturat vanatorii, latrand si alergand. Au alergat o distanta lunga si au alertat si alti caini. Curand, pustia rasuna de zgomotul cautarii lor, iar vanatoarea a continuat pe timp pe noapte.
Dupa putina vreme, multi dintre caini au obosit si au renuntat. Cativa au alergat iepurele pana cand noaptea aproape s-a risipit. Dimineata, numai cainele meu continua vanatoarea.”
„Intelegi,” spuse batranul, „ce ti-am spus?”
„Nu,” raspunse tanarul monah, „spune-mi, te rog, parinte.”
„Este simplu,” a spus parintele pustiei, „cainele meu a vazut iepurele!”
|