[HoratiuM]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Presupun ca realizati ca as putea cu aceeasi pertinenta sa va intreb ce legatura exista intre dumneavoastra si Plesu? N-am intervenit in disputa. Putin ma intereseaza ce spune sau se pretinde Plesu. Habar nu am cine este Roncea. M-a deranjat felul in care intelegeti sa duceti un dialog prin apelare la atac la persoana in momentul in care sinteti contrazis. Si aici, atita timp cit forumul este public pot sa ma interpun indiferent ca va convine sau nu.

Între mine şi Pleşu nu există nici o legătură în afara faptului că trăim sub soarele aceleiaşi Românii şi de multe ori se nimereşte ca părerile noastre să coincidă. Există, în schimb, diferenţă între situaţia Dvs. şi cea a lui „Traditie1” şi cea a mea şi a lui Pleşu: Pleşu nu e aici ca să se apere — şi nici nu cred că va apărea. Apoi, am intervenit pentru că ceea ce exprimă „Traditie1” se înscrie în deja „tradiţia” linşajului public la adresa anumitor intelectuali care (surpriză?...) sunt cei ce se pronunţă deschis împotriva remanenţelor vechii nomenclaturi şi care nu se sfiesc să numească la fel de deschis problemele pe care poporul român le are. Aici miza nu e de a fi sau nu contrazis, ci aceea a normalităţii vs. obscenitatea publică.

Atacul meu la persoana Dvs. a coincis ca debut cu momentul în care aţi început Dvs. atacul la persoana mea mistificându-mi spusele.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Nu cred ca sinteti vizitat de vreo forma de orgoliu, mi-ati demonstrat ca sinteti de-adreptul posedat de orgoliu. Prin ceea ce spuneti inteleg foarte bine ca va raportati numai la perfectiune. Probabil ati reusit cumva sa depasiti toate etapele de mai bine, ceea ce explica de ce numai o persoana perfecta poate fi indreptatita sa va evidentieze "imperfectiunile".

Dacă mă raportez la perfecţiune înseamnă că nu o posed şi că imperfecţiunea mea îmi este evidentă şi că o accept. V-am mai spus că nu staţi tocmai bine la capitolul logică. Pe de altă parte, există o diferenţă între imperfecţiune şi rea intenţie. Pe aceasta o ilustraţi Dvs. cel mai bine pe acest thread. De aceea nu îmi place ca imperfecţiunile mele să fie atacate de cei a căror intenţionalitate este viciată. Sub atacul lor şi în raport cu el, imperfecţiunile mele încep să apară ca virtuţi. Şi nu cred că e sănătos.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Iertati-ma, nu va sint mama ca sa-mi pretindeti un asemenea comportament. Si nici nu am mistificat ceva. Nu sint eu de vina ca perfectiunea dumneavoastra mai da si rateuri lasind in exprimare si logica posibilitate de interpretare. Postarile lui Traditie1 sint cit se poate de decente. Nu am observat niciodata sa-si jigneasca partenerul de discutie. Din pacate, asa cum am aratat nu pot spune acelasi lucru despre dumneavoastra.

Stimate domnule „orthodoxia.i.thanatos”, spusele mele sunt susceptibile de interpretare precum oricare spuse ale oricărui om normal — numai psihoticii au iluzia univocităţii. Dar ceea ce Dvs. aţi făcut nu e interpretare — şi nu înţeleg de ce vă încăpăţânaţi să vă sustrageţi responsabilităţii de a recunoaşte că mi-aţi mistificat cuvintele. De altfel, aţi recunoscut-o chiar Dvs. când aţi scris negru pe alb că „aţi preferat să speculaţi oportunitatea pe care v-am oferit-o prin exprimarea mea neglijentă”. Cum spuneam, spusa oricărui om este imperfectă în sensul în care nu poate avea niciodată referinţa desăvârşită, fără rest, la obiect — de aici figurile de stil, metaforele, metonimiile, aluziile, formulările eliptice etc. — adică întreaga bogăţie a limbajului uman. Cuvântul perfect, fără rest şi care Îşi conţine absolut propria interpretare, fiind autoreferenţial, aparţine doar lui Dumnezeu. Atunci, chestiunea apare iarăşi exact pe dos decât aţi spus: cel obsedat de suprimarea imperfecţiunii şi care caută univocitatea până şi a vorbelor sunteţi tocmai Dvs., nu eu. Fără să mai pomenesc răutatea gratuită de a „specula” pe restul pe care îl lasă orice cuvânt omenesc pentru a găsi tot felul de parataxe prin care să puteţi, apoi, condamna. A căuta pricină pentru cele mai mici imperfecţiuni, a vâna şi a specula în orice condiţii pe restul unui om încercând a-l prinde în laţ, este atributul şi privilegiul „acuzatorului”. Nu cred că aţi fi măgulit de o analogie tocmai cu „el”.

Apoi, modul prin care contraziceţi din nou evidenţele în propoziţia: „Postarile lui Traditie1 sint cit se poate de decente” este din nou revelator pentru selecţia subconştientă şi manipulativă pe care o operaţi. Pentru ca cineva să fie scandalos şi să altereze spaţiul public, nu e nevoie să-şi jignească partenerul de discuţie. E suficient să apară în spaţiul public cu mistificările ordinare despre care vorbeam mai sus.

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Scaparile sint in comportament. Jigniti oameni atunci cind sinteti contrazis. Si asta ma deranjeaza.

Şi pe mine mă face să zâmbesc amar reaua-credinţă cu care persistaţi în imputări imaginare.