Scrisoare către Dumnezeu - scrisă de un suflet tânăr și curat : Mihaela
<< Ferește-mă Doamne de timpul care mă răsplătește cu înțelepciune. Mai bine lasă-mă așa cum sunt , căci e atât de bine să fii un om printre oameni ! Ce să fac eu cu înțelepciunea ? Înflorește-mi în cale o floare si-am să-nțeleg neliniștea pământului și tăcerea cerului. Fericirea ? Ce să fac cu ea ? Oh, nu mi-o arăta Doamne ! Căci gândul acesta mă sperie de moarte. Scoate-mi în cale mai bine un copil, iar eu voi ști să găsesc fericirea în ochii , în surâsul său în sufletul inocenței. Vreau să știi Doamne că tot ce-mi doresc eu e atât de aproape ! E aici pe pământ . Cerul e pentru cei curajoși ce-și construiesc aripi, poate prea fragile pentru a-l explora. Cerul meu e aici, printre frunze și iarbă, printre oameni și pietre. Pot zbura fără aripi spre a te întâlni. Aș vrea să te rog doar : menține-mi lumina sufletului aprinsă spre a nu-mi rătăci pașii prin viață. >>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|