Nu stiu de ce este un articol de exceptie. Mi se pare mai degraba un articol al deznadejdii interioare a unui om in care nu salasluieste pacea si intelegerea. Daca ar fi studiat putin istoria crestina ar fi bagat de seama ca si in primele secole ale acesteia , in alta forma, aceleasi lucruri se intamplau. Atata timp cat mai putem sa ne rugam in aceasta viata inseamna ca Dumnezeu mai are sperante cu noi, iar noi NU avem dreptul sa nu speram ci sa ne rugam pentru lumea asta. Poate nu-si mai aminteste Domnul Cartarescu cum era cand era tanar. Eu imi amintesc de mine si ma revad intr-o anumita forma in cele scrise. Si vazandu-ma pe mine acum imi dau seama ca Dumnezeu acorda sanse, ceea ce dansul nu o face. Acest tip de deznadejde intelectuala, care incearca sa ne schimbe miscarea duhovniceasca a bisericii noastre interioare e o alta forma de rastignire a lui Iisus in noi. Daca aveti vreo adresa de mail a marelui literat mai jos citat as fi foarte incantat sa-i scriu si sa-l binecuvantez asa cum Iisus ne-a cerut sa o facem.
Pace tuturor.
|