Cred ca o astfel de stare("Devin un timp dependenta de jocuri,televizor si internet..." ) este intalnita la toate persoanele in anumite perioade ale vietii... atunci cand trebuie sa ia anumite decizii( si asta se intampla zilnic)si isi pierd increderea in sine si in Dumnezeu.Si eu am avut ( poate nu la intensitatea de care vorbesti si nu le-am numit depresii) astfel de perioade in care incercam sa ma desprind de realitate ,chiar prin mijloacele de care amintesti,aceasta parandu-mi-se ca ma depaseste... adevarat ca nu este o stare placuta..."Ce solutie exista? Ce rugaciune? Ce pacat este acesta?" Poate ca solutia consta intr-o mai mare incredere in sine (a nu se confunda cu egoismul)si intr-o legatura nu constanta ci neintrerupta cu Biserica, ea este corabie a mantuirii, ea ne apara de necazuri...totusi sa nu asteptam ca vom fi izbaviti de acestea ca prin magie...Dumnezeu nu este putere impersonala pe care o putem manipula ci persoana cu care intram in comuniune,; nu este nici Gigi Becali care sa ne dea pe degeaba, este aici vorba de un proces de impreuna-lucrare noi ne angajam in ceva si Dumnezeu ne ajuta...cateodata pare greu dar trebuie sa urmam sfatul acesta -am uitat cine a zis- "pe calea cea grea pacaleste-ti vointa spunandu-i ca are sa fie usor"...noi facem ca toate lucrurile sa fie grele, poate din lene si din indiferenta iar acestea " sunt mai vatamatoare decat toata lucrarea diavoleasca" (Sf Ioan Damaschin); ne par grele pt ca vrem sa le facem singuri, si asta pt ca nu-i vedem pe cei din jurul nostru...ei ne pot ajuta...nu am timp sa scriu mai mult...nici nu stiu daca iti e de folos ce am sa spun..poate am sa revin...aici sunt multi care pot da sfaturi mai la subiect
|