Rugăciune în necazurile vieții
Doamne, numai Tu poți înțelege, / În inimă, ce se petrece . / Sunt speriat de toate și nu știu / De ce-am ajuns să am suflet pustiu. / Nu am floarea nădejdii înflorită, / Nu am credință tare , neclintită. / Cum bate vântul unui mic necaz, / Mă tulbur foarte, -mi schimb al meu obraz. / Dar și-n durere, și suferință, / Pot învăța că ai bunăvoință ; / Că nu mă părăsești niciun minut, / Fiind aproape, -n mine , cu dor mult. / Ajută-mă , să mă pot depăși , / La alții , încercând a mă gândi ; / Să înțeleg că fiecare are / O cruce - ori mică, ori mai mare, / Iar după cruce , vine alinare . . .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|