Problema e ca o parte a poporului a rupt de tot legatura cu Dumnezeu, si aste se vede la orice pas prin purtarea trairea si chiar vorbirea noastra!, de foarte putine ori cand ceri un sfat sau un ajutor, primesti un raspuns care sa-L includa si pe Dumnezeu in propozitie, mai degraba esti indemnat sa urmezi nustiu ce reteta minune sau poate o meditatie orientala, neuitand sa-l citezi pe maiestrul x din japoinia!
O alta parte nu s-a rupt de tot, mai tine ea legatura foarte superficial cu Biserica, ba la Craciun si Paste participa la Liturghie, nestiind oricum unde se afla si ce se intampla acolo si alta data mai duce cate un pomelnic cand are nevoie de ceva, crede el, poate pica ceva si de aici, nu?
Apoi o parte care traieste mai intens invatatura si chemarea Mantuitorului si a Bisericii sale, participa la Sf Slujbe, isi marturisesc pacatele si se impartasesc cu Hristos. acestea sunt demni de laudat pentru ca sunt pe calea cea buna, dar ce le lipseste cu adevarat este curajul de al marturisi pe Domnul celorlalti, multora dintre noi ne lipseste, de multe ori spunem ca nu e momentul sau locul potrivit, sau ca nu suntem noi in masura sa_l marturisim, n-am crescut destul in credinta, si uite asa Domnul ramane nemarturisit desi El ne-a indemnat sa "propovaduim Evanghelia la toata faptura"
|