Citat:
|
În prealabil postat de NiCcoleta
Deci despre monahi se spune ca duc viata ingereasca dintr-un alt motiv inafara de acela ca ei se ostenesc necontenit sa slujeasca lui Dumnezeu?
|
Catusi de putin!
Dar tot ceea ce exista, indeplineste pana la urma Pronia Lui Dumnezeu!
Depinde doar de calitatea slujbei care o faci! Cu tot sufletul, cu ocaua mica, cu ocaua mare, adica cat de curatit de patimi esti, cum, cat te rogi, si pana la urma masura faptuirii binelui, adica a slujirii ti-o da tot Dumnezeu, iar lucrul acesta este de-o potriva la fel de valabil pentru oricine! Numai sa fie macar frica de Dumnezeu!
Adica poti oriunde si oricand, oricine ai fi sa-i slujesti necontenit Lui Dumnezeu, tine insa macar de acestea trei: frica de Dumnezeu, smerenie, masura dez-patimirii!
Ca draci sunt peste tot mai cu seama la manastiri! Stii ce au patit Sfintii Parinti!
Era de mult odata in pustia Thebaidei, un pustnic, care avea rugaciunea de foc, inalta! Si la usa chiliei lui statea ciopor de draci (50-100), ca sa-l faca sa cada in ispita, sa pacatuiasca, macar cu gandul, cu privirea!
Si intr-o zi pleaca batranul spre cetate (la oras cum ar veni!), cu niscai treburi.
Cand sa intre pe poarta cetatii, vede ca la poarta unei mari cetati, sta doar un drac pipernicit, amarat, schiop si chior, de abea se mai tinea!
Si-l intreaba pustnicul nostru! Pai, cum (?), doar tu stai aici la atata puhoi de oameni, in timp ce, la cutarica, la chilie sunt 1000 de draci?
Pai da, ii raspunde dracu! Ce te mira? La astia de aici nu trebuie sa stai sa te chinuiesti sa-i convingi sa faca rele, astia-s toti ai nostri, caci cu ceea ce fac nu ne-au iesit niciodata din cuvant, ba inca ne-au intrecut si pe noi!!!!!
In timp ce pustnicul ala, numa in ciuda ne face, cu rugaciunea si cu tot ceea ce face, de nu-i mai putem veni de hac nici 1000 de-ai nostri!