CUVIOSUL IERARH PATERNUS
mitropolit al Tomisului
(prima jumătate a secolului VI)
Venerabilul mitropolit tomitan Paternus era, după nume, de origine latină, adică daco-roman autohton, probabil, călugărit și format teologic și spiritual în una din vestitele mănăstiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns păstor al Daciei Pontice, după o lungă perioadă de circa 60 de ani (460-520), pentru care nu se cunoaște încă numele nici unui episcop tomitan.
Prima atestare documentară este inscripția latină de pe un vas de cult din argint aurit, descoperit în anul 1912 (astăzi la Muzeul Ermitaj - Sankt- Petersburg), făcut de Paternus la începutul secolului VI pentru Catedrala mitropolitană din Tomis, unde donatorul este intitulat „episcopus mitropolitanus". După această însemnare și alte câteva de mai târziu se atestă că Episcopia Tomisului a fost ridicată la începutul secolului VI la rang de mitropolie și că avea sub jurisdicția sa un număr de 14 episcopii sufragane, existente în toate orașele mari ale Daciei Pontice. Într-o „Listă" a tuturor scaunelor mitropolitane și episcopale din Patriarhia ecumenică, existente la începutul secolului VI, publicate în anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor, sub denumirea de „Notitia Episcopatuum", sunt trecute sub jurisdicția Mitropoliei Tomisului următoarele 14 scaune episcopale: Axiopolis (Cernavodă, jud. Constanța), Capidava (Capidava, jud. Constanța), Carsium (Hârșova, jud. Constanța), Callatis (Mangalia), Constantiana (jud. Constanța), Histria (Istria, jud. Constanța), Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța), Troesmis (Iglița, jud. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), Aegyssus (jud. Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris (Dunavățul de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa (jud. Tulcea), Dionysopolis (Balcic).
Toate aceste scaune episcopale au fost înființate la începutul secolului VI, în fiecare oraș - „polis" - din Sciția Mică și din întreg Imperiul Bizantin, sub împăratul Anastasie (491-518), în urma unei legi a înaintașului său, împăratul Zenon (474-491), ca fiecare oraș să aibă un episcop al său și un anume teritoriu.
Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai mare înflorire duhovnicească și organizatorică. Numărul mare al episcopiilor sufragane dovedește în bună parte încheierea procesului de creștinare a poporului român din Dacia Pontică, care avea în secolul VI peste 100 de bazilici (biserici) și bisericuțe, cu numeroși preoți (prezbiteri) și mănăstiri bine organizate, cu sute de călugări, sihastri, cavioți (trăitori în peșteri) misionari și cu teologi de o înaltă cultură clasică și mistic-dogmatică, recunoscută peste tot. Astfel, vestiții „călugări sciți", contemporani cu arhiepiscopul Paternus, erau preocupați de dogma Sfintei Treimi, creând formula teologică numită „theopashită", că „unul din Sfânta Treime a pătimit în trup" (unus de Sancta Trinitate passus in corpus).
Fericitul mitropolit Paternus, refuzând să accepte ca ortodoxă această formulă dogmatică, călugării sciți se duc, în anul 519, la împăratul Justin I (518-527) și cer recunoașterea învățăturii lor. De aici merg la Roma și cer Papei Hormisda același lucru. Aceasta dovedește preocupările hristologice ale călugărilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor în întreg Imperiul Romano-Bizantin, precum și grija dintotdeauna a episcopilor din Dacia Pontică de a apăra cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunării.
În anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu alți 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. În scrisoarea adresată Papei Hormisda cu acest prilej, Paternus semnează al șaptelea sub titlul: „Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus".
În cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus pregătește călugări și preoți misionari, pe care îi trimite la nord de Dunăre, în Dacia Carpatică, ajungând să organizeze parohii și mici așezări monahale până în văile Oltului și Argeșului, Câmpia Bărăganului, Codrii Vlăsiei, ținutul Buzăului, Țara Vrancei și sudul Moldovei.
Așa ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui Dumnezeu și triumful creștinismului pe pământul țării noastre, venerabilul mitropolit Paternus și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.
Cuvioase Paternus, roaga-te pentru pastrarea ortodoxiei pe pamantul romanesc si pentru intarirea credintei noastre!