[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Daca excludem sensul de bunatate, adevarata dragoste consta în respect, nu în altceva. Ce e mai mult de respect e posesivitate egoista.

În acest sens şi Sfinţii Părinţi amintesc că de multe ori , noi , cu frământările şi temerile şi starea noastră sufletească urâtă, fără să vrem şi fără să ne dăm seama, facem rău celuilalt, chiar şi dacă îl iubim foarte mult, precum, de pildă , mama pe copilul ei. Mama transmite copilului toată neliniştea ei pentru viaţa lui, pentru sănătatea lui , pentru creşterea lui, chiar dacă nu-i vorbeşte , chiar dacă nu lasă să se vadă ce are înlăuntrul ei. Această iubire , adică iubirea firească, poate uneori să vateme. Nu se întâmplă însă acelaşi lucru cu iubirea lui Hristos, care se află într-o strânsă legătură cu rugăciunea şi cu sfinţenia vieţii. Această iubire îl face pe om sfânt, îl linişteşte, pentru că IUBIREA ESTE DUMNEZEU.