133. Încă o "taină" a pucioșilor, descifrată: cartea "Quo vadis, ecclesia?"(II)
133. Încă o "taină" a pucioșilor, descifrată: cartea "Quo vadis, ecclesia?"(II)
Comentariu la primul capitol al cărții, intitulat “Cuvântul care vine din ceruri”
-- urmare --
Nicodimul Pucios trece apoi în revistă o lungă listă de sfinți mărturisiți în scrierile intitulate “Viețile Sfinților”, care și ei L-au auzit pe Dumnezeu vorbindu-le. Ca și în cele 3 cazuri menționate mai înainte, însăși sfințenia acestora motivează alegerea lor de către Dumnezeu După ce enumeră peste 50 de sfinți și de sfinte care au avut privilegiul de a auzi glas din cer, Nicodimul Pucios trage concluzia, întrebându-se patetic:
“ Câți dintre cei amintiți mai sus au pus la îndoială, măcar o clipă, “Cuvântul lui Dumnezeu” venit din cer? Câți s-au clătinat, câți au șovăit, gândind că ar putea fi înșelare de la diavolul? Niciunul!” (Citat din cartea "Quo vadis, ecclesia?", pag. 18 )
Uită însă să se întrebe: Câți dintre acești sfinți au fost contestați de către coreligionarii lor? Răspunsul nu poat fi decât același: Niciunul! Tocmai sfințenia lor incontestabilă le-a deschis ochii și inima ca să discearnă corect că Dumnezeu le vorbește, nu vreun duh viclean, care ia chip de înger de lumină.
În schimb, atât Virginia Tudorache-Stoica cât și (mai ales!) liderii pucioși Mihaela Tărcuță și Nicolae Nedelcu au fost și sunt puternic contestați chiar de către cei mai apropiați dintre adepții și colaboratorii lor de taină. Credibilitatea lor este mai mult decât îndoielnică, iar atunci când “proorociile” lor se dovedesc a fi niște aiureli, fără nici o șansă de împlinire în prezent sau în viitor, atunci gravitatea imposturii devine imposibil de ascuns sau de cocoloșit, dar și insuportabil de purtat.
Cât despre săraca “punte” (este vorba de “lelica Maria”), călcată în picioare de toți cei care vor să năvălească de la Verginica direct în brațe la Mihaela și la Nicușor, ea e contestată pe față chiar de liderii pucioși, care se tem să nu le facă prea mare umbră și să le împiedice creșterea în fața “poporului cel de demult”.
|