[Traditie1]

Trebuie sa avem în vedere ca iubirea, smerenia si celelalte virtuti au ca scop fericirea noastra, nu altceva.

Teama de Dumnezeu ne face sa ne straduim sa-I fim placuti pentru ca El sa ne tina si sa mântuiasca. Aceasta teama de Dumnezeu este numita si iubire de Dumnezeu, dar nu este un sentiment de atractie decât la cei care L-au vazut, ca Sf. Siluan, care undeva spune ca pe Dumnezeu trebuie sa-L si iubim dar sa ne si temem.

Însa multi vorbesc despre smerenie si iubire pe baza cartilor citite si ideilor care le-au speculat, ceea ce e gresit. Daca am sti ce este iubirea si smerenia am putea da o definitie, daca nu putem da e semn ca înca nu stim în ce constau.

Nu cred ca trebuie sa ne preocupam sa fim preocupati (repetitia arata absurdul conceptului) cu ceilalti si în general nu trebuie sa cautam sa cultivam virtutile dupa mintea noastra ci sa-L lasam pe Dumnezeu sa le sadeasca în noi cum sti El. Unii Sfinti au spus ca virtutile au un caracter dinamic infinit, ca exista un abis al smereniei si iubirii deci ele sunt niste taine pecare nu le putem descoperi singuri sau cultiva asemenea unui exercitiu fizic sportiv, prin repetitie.