[cer_indurare]

In urma cu cativa ani s-a imbolnavit si a ramas acasa. Deci cele 8 ore de liniste si pace s-au dus si ele. Era ok cat mama inca lucra si avea ea cele 8 ore de liniste si pace... mai rau a fost cand a iesit ea la pensie. Boala lui e cronica, nu se mai vindeca veac. Ia medicamente si mai stagneaza. E un cocktail intre Alzheimer, dementa si altele ce au legatura cu "mansarda".

Se misca foarte foarte greu... mancare nu-si poate lua singur. Aragazul cred ca nici nu mai stie cum sa-l foloseasca. Este servit pe tava in camera sa (ai mei nu au dormit in acelasi pat de cand m-am nascut eu caci dormea mama cu mine). Nu se spala si nici nu accepta sa fie ajutat sa se spele /sa fie spalat. Face pe el treaba mica de 4 din 5 ori. Treaba mare destul de rar, dar o face si aia. In casa miroase a WC public. Degeaba se face curatenie peste tot daca el zilnic face pe el atat ziua cat si noaptea. Mai nou nici nu vrea sa se schimbe. Curatenie in camera lui nu se poate face prea multa deoarece se enerveaza la fel de repede ca inainte. A... Bag de seama ca voi credeati ca nu mai e agresiv? Gresit! Abia se ridica din pat sau fotoliu... abia vorbeste... dar daca e sa o injure pe mama vorbeste foarte clar si fluent. Si sa vedeti cum poate sa fuga! Nu mai zic de forta pe care o are ca deja ziceti c-am citit prea multe carti SF.

Nici in casa nu se mai poate face curatenie ca aude agitatia si vine sa vada ce se intampla... si vreau sa vad pe cineva lucrand ceva cu ochii unei persoane care miroase a caca si pisu indreptati spre el. Curatenia e nimic... Cu prepararea mancarii e cel mai nasol... Just imagine! Anul acesta am facut bulionul la mine in camera. Gogosarii i-a facut mama la ea in camera. Efectiv nu se poate face nimic de el.

Mai nou e gelos, fara motiv, pe mama. Acu' cateva zile am fugit de la lucru ca s-a apucat s-o faca c***a si sa o intrebe de ce vine la ora 3 acasa. Era 1 nu 3, si
culmea, era ziua. Dupa cum am spus si mai sus, niciodata nu l-a inselat, nici macar in tinerete, daramite acum, la batranete. Cand am intrat nervos la el in camera si l-am intrebat de ce o face cum o face pe mama, s-a ridicat din fotoliu sa dea in mine... Va dati seama ca mi se rupe daca adaug sau nu inca un pumn pe lista celor primiti de la el. I-am explicat ca n-are motive sa creada ca este inselat, i-am spus sa fie recunoscator ca suportam mirosul lui de pisat si pe el in general... i-au dat lacrimile si s-a calmat. Foarte emotiv... Azi dimineata iar a intrebat-o pe mama unde a fost...

Iarasi ma abtin a relata ca in fiecare zi/seara intra in camerele noastre de cateva ori ca sa verifice daca suntem sau nu acasa. Nu tine cont ca-i 2 noaptea... intra.

Si cum vede totul stins isi imagineaza ca suntem plecati... altfel nu imi explic de ce crede ca il inseala nevasta. Apoi sta cu usa de la camera deschisa si pandeste sa o prinda pe mama in "flagrant" cand ajunge acasa. Evident, pazeste degeaba... ea doarme si nu pleaca niciunde noaptea.

Asa, acum cate ceva despre mama... pe scurt... oricum am profitat prea mult de rabdarea voastra. Mai sus ziceam ca e alcoolica de ceva vreme. Iar cand amestecam alcoolul cu depresia iasa ceva inimaginabil... Pentru diversitate, din cand in cand, pe langa alcool si depresie adaugam si un atac de panica. Bineinteles ca alcoolul ii ia mintile si ma acuza mereu pe mine de una si de alta, ca n-o ajut in casa, ca nu imi pasa s.a.m.d.. Nu cred ca are dreptul sa-i spuna asta copilului care ii da/face de mancare tatalui cand ea e beata si doarme, care face putina curatenie pe care o poate face cand ea e beata si doarme... Pe langa bucatar copilul e si macelar, o data pe an, de Paste, cand transeaza mielul in timp ce ea bea/se imbata si doarme. Desigur, pe langa miel face si mancare si pregateste masa la care nu a mai stat nimeni sa manance de 9 ani. Asta atat de Paste cat si de Craciun si Revelion. In rest e ocupat copilul cu mersul la scoala si la lucru si nu prea poate sa faca si mancare.

Din fericire betiile si depresiile s-au rarit in ultima vreme... dar nu au disparut complet. Si nu va faceti o parere gresita despre ea... e o femeie foarte buna la suflet care ma iubeste enorm de mult. Dragostea ii este impartasita, evident. Nu ii port ura pentru nimic. O inteleg perfect. O mai amenint eu ca plec de acasa si ca o las singura ca poate o sperii suficient de tare incat sa nu mai bea deloc dar nu imi merge... N-as putea sa ii fac una ca asta. Cel putin nu cred... O iubesc enorm de mult si vreau sa aibe parte de o batranete fericita ca si ea saraca e nefericita tot din copilarie. (mama i-a murit cand avea 8 ani si tatal cand avea 14. A ramas in grija mamei vitrege care ii imbata cu vin tatal cardiac. Va inchipuiti cauza decesului celui din urma pomenit...) Orice mi-ar spune ea la betie nu iau in seama, doar
pe moment... Nu stiu ce m-as face fara ea... Sper ca Dumnezeu s-o cheme la el cat mai tarziu cu putinta... Are 60 de ani si e alcoolica ocazionala... si are si un sot care e in stare sa isi respecte promisiunea de a o omori.

Acum sa va zic si cateva despre prezentul "eu". Avand un tata foarte sever nu am avut parte de o copilarie. Toata viata mi-a fost un calvar. Pana cand s-a imbolnavit aveam ora de intrat in casa (iesit la 16, intrat la 19 - la 14 ani). N-am fost niciodata la o petrecere sau in vreun club inainte de a se imbolnavi. Oricum, doar la 17 ani am avut curajul sa merg si fara sa-i cer aprobarea. Sa nu credeti ca e mai indulgent... nici vorba... prrofit de ocazie ca uita foarte repede. (uita doar ce nu trebuie sa uite!)

Niciodata nu puteam chema un prieten la mine acasa nici inainte nici dupa imbolnavire. Inainte ma facea de rusine cu bataia iar acum ma face de rusine cu mirosul si cu eventuala bataie a mamei. Cu un orar strict n-am avut ocazia sa am prieteni pentru ca efectiv nu te poti apropia de cineva in 2-3 ore pe zi. Lucram pe timp de vara de la 13 pana la 17 ani. Apoi part-time pana in prezent. Mai mult de la domiciliu pentru ca trebuie sa fac pe paznicul. Lucram de placere, nu din obligatie si pana la 18 ani tot ai mei ma intretineau financiar. Aveam norocul de a cheltui in voie banii mei. De la 18 am trecut la semi-intretinere financiara, ca acum doar locuiesc in casa lor, fara sa platesc intretinere sau alte facturi. Mancare/apa/haine etc. mi le cumpar din banii mei. Uneori nu ma deranjeaza, dar uneori da. Nici macar nu am cei 20 de ani impliniti... mai am 4 luni pana atunci. Faculatea o voi face undeva aproape, n-am bani de TM sau B si oricum, ce fac daca ma suna mama si imi zice ca tata are criza de nervi si sta cu cutitul la ea la usa?

Niciodata nu am stiut ce inseamna sa fii fericit... niciodata nu am simtit ca am un motiv sa traiesc. De nenumarate ori, rapus de atata durere m-am gandit la suicid dar nu am facut-o niciodata. Asta pentru mama... ca pentru altcineva sau altceva n-am de ce sa traiesc. In fiecare zi sper ca soarele va iesi si pe strada mea.

Nu am facut niciodata rau nimanui. Am facut unele prostii ale "copilariei", dar prostii nevinovate. Seaman pe mama, sunt bun la suflet, darnic, milostiv, ma atasez foarte repede de orice persoana si de fiecare data ma incred in cine nu trebuie. Am o singura persoana cu care pot vorbi mai multe si mai des pe care o pot considera ca prieten. Oricum ce am scris pana acum si ce mai urmeaza sa scriu nu stie nimeni. Niciodata nu am povestit vreunui "prieten" asa ceva pentru ca nu am avut.

Continuand sirul calitatilor... nu as face rau nimanui, sunt om cu frica de D-zeu, am suflet mare si ajut pe oricine cum pot. Mi-e mila de cersetori, de cei batuti de soarta si mai-mereu le dau bani. Nu am avut prietena pana acum desi am foarte multa dragoste de oferit...

La defecte/pacate: Am fost alcoolic timp de 4 ani. Nu mai sunt de ceva vreme. Fumez. Fumez ocazional si marijuana/hasis (nu ma judecati prea aspru pentru asta... este
singurul mod in care nu imi fac prea mult rau si pentru 1-2 ore uit de ce ma macina de ani buni incoace. E singurul mod in care pot zambi/rade fara sa joc teatru). Nu sunt dependent... nici pe departe. Fumez foarte rar. (cand e liniste pe acasa - ceea ce va dati seama cat e rar se intampla).

Referitor la linistea de acasa... Eu cred ca unul dintre noi, daca nu toti 3, este blestemat... Deasemenea cred ca si casa musteste de raul din ea. Cateodata simt energia negativa, raul ce ma inconjoara... Evident, sfestania nu e o optiune pentru ca tata nu ar fii de acord. Plus ca m-as face de rusine cu casa si cu felul in care arata si miroase el. Am fii acuzati ca nu avem grija de el.

Vreti sa pun si cireasa pe tort? Sunt gay de cand ma stiu. Am citit pe forum parerile voastre despre debutul orientarii sexuale nefiresti... eu zic ca m-am nascut cu asta. Ma rog, ziceam... Alti credinciosi mi-au spus ca este diavolul care ma face sa cred asta si ca eu defapt nu sunt. Dpdv psihologic... e lipsa afectiunii si dezinteresul tatalui. Nu stiu care e cauza, nici nu ma intereseaza, vreau doar sa nu mai fiu asa. Nimeni nu stie despre orientarea mea sexuala, desi deja mi-e cam greu sa gasesc scuze. Cum ziceam mai sus... am foarte multa dragoste de oferit atat unei femei cat si unui copil... Vreau sa am o familie adevarata! Vreau ca baiatul sau fata mea sa aibe tatal pe care nu l-am avut! Si desi am "practicat" de cateva ori... vreau cu disperare sa scap de chestia asta! Sunt atatia barbati nenorociti care au parte de femei trimise din ceruri si ei nu le apreciaza si le batjocoresc... Eu nu sunt deloc asa... avand in vedere situatia din familie, am invatat cum sa respect o femeie si nu mi-e scris sa am parte de una. Nu vreau aventuri sau chestii de genul... O femeie care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc si impreuna sa formam o familie fericita. Mi-ar fii mult mai usor sa trec peste problemele din familie daca as avea pe cineva alaturi.

Imi doresc sa fiu hetero si nu stiu ce sa fac ca sa devin. Credeti-ma, imi doresc din toata inima si I-am spus si Lui asta... si efectiv nu vad nicio ameliorare.