Fratilor, discutia incepuse de la faptul ca adventistii neaga viata sufletului dupa moarte. Pai nu adventistii neaga asta, ci Scriptura. Cititi va rog in Eclesiastul 9:5. Acolo se spune ca "cei morti nu stiu nimic".
Sa admitem ca sufletul merge in rai/iad dupa ce moare omul. Atunci care ar mai fi rostul judecatii de apoi si pentru ce ar mai veni Isus a doua oara ? Doar ca sa mai invie nistre trupuri putrezite ? Nu e logic. In Matei 16:27, Isus spune ca "are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui". Atentie la ce timp este pus verbul "a rasplati": VA RASPLATI, nu A RASPLATIT pentru ca daca sustinem faptul ca sufletul merge in rai sau iad, a fost deja rasplatit.
Stiu ca adeptii doctrinei despre viata sufletului dupa moarte se bazeaza foarte mult pe Pilda bogatului nemilostiv din Luca cap 16 dar sa nu uitam ca aceea este o PARABOLA care vrea sa transmita un mesaj; ideea pe care vrea sa o transmita Isus este aceea exprimata in versetul 31 si anume ca daca noi nu credem in Cuvantul care ne-a fost lasat si in Scriptura, nu vom crede "nici chiar daca ar invia cineva din morti" pentru Dumnezeu ne-a lasat suficiente dovezi pe care sa ne intemeiem credinta. Nimeni nu se poate scuza de acest lucru.
De ce spun ca aceasta parabola nu are nici o legatura cu realitatea ? Pai asa cum afirma majoritatea dintre voi, la moartea omului, sufletul merge in rai sau in iad. In cazul asta, va pun o intrebare: Are sufletul degete ("sa-si moaie degetul in apa"), ochi ("si-a ridicat ochii") sau limba ("sa-mi racoreasca limba") ??? Din cate stiu, sufletul este duh, nu ?
Sau, credeti ca din rai, sfintii asista neincetat la chinul celor rai ?
Eu cred k putem sa judecam singuri astfel de lucruri si va indem sa studiati Scriptura in ansamblu, in context, pentru ca "nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura" (2 Petru 1:20).