[mariamargareta]

134. Încă o "taină" a pucioşilor, descifrată: cartea "Quo vadis, ecclesia?"(III)
Comentariu la capitolul intitulat “Cetatea sfântă Noul Ierusalim”


Părintele Nicodim încearcă să dovedească aici o continuitate proorocească asupra aşa-zisei “Cetăţi Sfinte Noul Ierusalim” de la Pucioasa. În acest sens, o primă tentativă este aceea de a identifica “cetatea” de la Pucioasa cu cea proorocită în cartea Apocalipsei, la temeiurile 3,12 şi 21,10.
Or, o minimă comparaţie ilustrează mai degrabă deosebirile, decât asemănările dintre cele două “cetăţi”. Mai întâi de toate că la Pucioasa nu se poate vorbi despre o “cetate” decât la peiorativ, sau cel mult în termeni poetici. Ograda lui Ilie Bunea, chiar dacă a fost întărită cu ziduri înalte de 2 metri ca să nu mai pătrundă nici picior de orătanie de la vecini, rămâne ceea ce a fost: o ogradă ţărănească, acum cu ifose apocaliptice. Trecem cu vederea deocamată faptul că sintagma “cetate sfântă” este incompatibilă cu un teren luat cu japca de către liderii pucioşi prin înşelăciune de la Ilie Bunea, pe motiv că “terenul era de fapt al lui Dumnezeu, şi Iliuţă trebuia să I-l dea înapoi, ca să nu-L supere”. Ăsta până la urmă e un caz penal de escrocherie calificată, care e de competenţa justiţiei, nu a noastră, a celor care observăm “fenomenul” din exterior.
Aşadar, nici vorbă de “cetate” în termenii amintiţi de Apocalipsa, 21,16-22: lungimea şi lăţimea ogrăzii lui Ilie Bunea nu au 12000 de stadii (2200 km), înălţimea zidurilor nu este de 144 de coţi (69,12 metri); zidăria nu este din iaspis; cetatea nu este de aur curat, temeliile zidurilor cetăţii nu sunt împodobite cu pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint, ametist); cele 12 porţi al “cetăţii” sunt de fapt 12 uşi ale “templului” şi nu sunt din mărgăritare; cetatea nu are o piaţă din aur curat şi nici templu, în timp ce “cetatea” pucioşilor are un “templu” în mijlocul ei. Nicodimul Pucios, deşi ştia mai mult ca sigur de aceste grave neconcordanţe, nu s-a sfiit să identifice Cetatea Noul Ierusalim de la Pucioasa cu cetatea Noul Ierusalim proorocită în Apocalipsă. Paradoxal, Nicodimul Pucios se contrazice grav pe sine atunci când, într-un alt capitol (este vorba de capitolul MONTANISM ŞI „NEOMONTANISM“, şi anume la paragraful“Apocalipsa: cartea împotmolirii înţelepţilor lumii”) de la pag.85, Nicodimul Pucios pretinde că toate cele arătate mai sus şi neîmplinite încă se vor împlini abia atunci când o altă cetate, de data asta aidoma cu cea din Apocalipsă, va coborî din cer pentru a o desăvârşi pe prima, adică pe caricatura zidită de pucioşi. Atunci, de ce o mai identifică el pe prima cu cea desăvârşită, care n-a venit încă, iar în celălalt capitol pretinde că doar “o prefigurează”? Cităm pentru autentificare:
“... tot aşa, Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, zidită la Pucioasa cu mâini curate, de către oameni îndeletniciţi cu lucrarea sfinţeniei, prefigurează Cetatea Sfântă nefăcută de mână, Ierusalimul cel ceresc, care se va pogorî din cer, după ce va fi fost făcut cerul cel nou şi pământul cel nou. Aceasta va împlini, dar tot duhovniceşte, celelalte aspecte ale proorociei, care nu puteau fi zidite în 1992 la modul propriu, de mâna omului (v. Apocalipsa, 21/16-21):
1. – cetatea de aur curat, ca sticla cea curată;
2. – lungimea, lăţimea şi înălţimea cetăţii, fiecare de câte 12000 de stadii (2200 km);
3. – zidăria zidului, de iaspis, limpede cum e cristalul;
4. – zidul înalt de 144 de coţi (70 metri);
5. – temeliile zidului, împodobite cu douăsprezece pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint şi ametist);
6. – cele douăsprezece porţi, lucrate din douăsprezece mărgăritare: fiecare poartă, dintr-o perlă;
7. – uliţele cetăţii, din aur curat, şi străvezii ca sticla.” (Citat din cartea "Quo vadis, ecclesia?", pag. 85 ).
Singura potrivire (şi aceea, doar parţială) este aceea că atât “cetatea” pucioşilor, cât şi cetatea Apocalipsei, nu au (cităm din Apocalipsa, cap21, vers.23) “ ...trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze”. Asta pentru simplul motiv că ele sunt iluminate în alt mod: pe cea a Apocalipsei (cităm din nou din Apocalipsa, cap.21, vers.23) “ ...slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul”, în timp ce pe “cetatea” pucioşilor, pucioşii au luminat-o, iar făclia ei este becul electric la 220V.
Ar mai fi o deosebire mai puţin semnificativă. Despre porţile cetăţii Apocalipsei se spune că (cităm din Apoc. 21,25) “ ...nu se vor mai închide ziua”. Despre porţile “cetăţii” de la Pucioasa se ştie că nu se deschid nici ziua, nici noaptea, ele fiind un simbol al separării pucioşilor de lume.
Apoi se apelează la o profeţie atribuită Sf. Nifon al Constantianei, care sugerează că sfârşitul veacurilor şi Judecata cea Mare vor avea loc în anul 1992 ( anul construirii bisericii de la Glodeni-Vale fiind 1991). Părintele Nicodim vede în această proorocie că (cităm): “...sfârşitul puterii absolute a diavolului în lume [...] s-a proorocit a fi anul 1992 după Hristos: “ Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi îl va nimic cu strălucirea venirii Sale” (II Tes.2/8)” (Citat din cartea "Quo vadis, ecclesia?", pag. 20 ). Apoi, Nicodimul Pucios concluzionează în fals:
“ Împlinirea acestei Scripturi este Coborârea Cuvântului lui Dumnezeu, căci el este “suflarea gurii Sale” care nimiceşte fărădelegea, prin venirea lui Dumnezeu, Cuvânt, pe pământ” (Citat din cartea "Quo vadis, ecclesia?", pag. 20 )
De ce spunem “în fals”? Pentru că nu la anul 1992 este reclamată de către pucioşi coborârea “Cuvântului lui Dumnezeu,” ci la anul 1955. Atunci se pretinde că a început, prin Verginica, această “lucrare” sau lucrătură a “Cuvântului” în lume. Amestecarea intenţionată de către Nicodimul Pucios a reperelor temporale este un procedeu incorect şi imoral. Anul 1992 nu reprezintă nimic (reamintim că 1991 este anul zidirii şi târnosirii bisericii de la Glodeni-Vale), dar ca să salveze aparenţele, Nicodimul Pucios recurge la un şiretlic. El pretinde că perioada 22 iulie 1991-12 decembrie 1991 (adică, de la punerea pietrei de temelie a bisericii până la târnosirea ei) corespunde cu primele luni ale “anului bisericesc 1992”. Se ştie că anul bisericesc începe la 1 septembrie, deci Nicodimul Pucios presupune că 1 septembrie 1991 coincide cu prima zi a anului bisericesc 1992. În această logică, prima zi a primului an bisericesc (anul 1 după Hristos) ar fi trebuit să fie la 1 septembrie anul zero! Dar, întrucât se ştie că Naşterea Domnului a fost serbată de creştini mai întâi la 6 ianuarie, apoi la 25 decembrie, rezultă că prima zi a primului an bisericesc (1 septembrie, anul zero) are loc cu circa 3 luni înainte de Naşterea lui Hristos, adică trei luni înainte de începerea erei creştine, ceea ce dovedeşte că raţionamentul părintelui Nicodim este forţat şi deci inacceptabil. Anul zidirii bisericii de la Glodeni-Vale a fost 1991 şi va rămâne 1991, oricât s-ar strădui Nicodimul Pucios să demonstreze că 1991 era 1992, ca să-l „potrivească” cu anul „proorociei sfântului Nifon al Constantianei”.