CAPITOLUL XII
După ce ai citit și ascultat cu atenție aceste lucruri, vei cunoaște ceea ce Dumnezeu dăruiește, după cum Îl iubim cu dreptate, fiind făcuți un paradis al plăcerii, înfățișând în voi înșivă[22] un copac oferind toate felurile de roade și înflorind frumos, fiind împodobit cu diferite fructe.
Pentru că în acest loc au fost plantați copacul cunoștinței și copacul vieții; dar nu copacul cunoștinței este cel care distruge, ci neascultarea.
Într-adevăr, nu în zadar sunt acele cuvinte scrise, care spun cum Dumnezeu, de la început a sădit pomul vieții în mijlocul paradisului, dezvăluind viața, și când cei care au fost făcuți la început, nu au folosit această cunoaștere cum se cuvine și au fost lăsați goi.
Pentru că nici o viață nu poate exista fără cunoaștere, nici cunoaștere singură fără viață. Acolo unde au fost sădite, sunt strâns unite. Apostolul, înțelegând puterea, (acestei legături) și combătând acea cunoaștere fără adevărul poruncilor aplicate în viață, declară: ,,cunoașterea semețește, iar iubirea zidește” (I Cor 8,1).
Pentru că, cel care crede că știe orice, fără adevărata cunoaștere, așa cum este mărturisită de viață, nu cunoaște nimic, este înșelat de Șarpe, datorită iubirii vieții. Dar cel care îmbină cunoașterea cu teama și caută viața, sădește în nădejde, privind spre rod. Lasă inima ta să fie înțelepciunea ta; și lasă viața ta să fie adevărată cunoaștere primită sufletește.
Crescând acest copac și arătând fructul lui, vei fi întotdeauna culegător în acele lucruri dorite de Dumnezeu, pe care Șarpele nu le poate dobândi, și pe care înșelăciunea nu le poate atinge; prin urmare nici Eva nu mai este coruptă, ci crezută ca o fecioară; și salvarea este arătată, și Apostolii sunt înzestrați cu înțelegere, și Paștele Domnului se apropie, și corul este adunat laolaltă, și sunt rânduiți în ordine potrivită, și Cuvântul se bucură învățând sfinții, – prin care Tatăl este slăvit: a Cărui slavă să fie în veci. Amin.[23][1] Considerată neautentică cf. I.G. Coman,
Patrologia, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 1956, p. 51. Eusebiu de Cezareea o atribuia Sf-lui Iustin Martirul.
[2] Henry Wace D.D. (1836-1924) & William C. Piercy, M.A.,
A Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century AD., with an Account of the Principal Sects and Heresies, Hendrickson Publishers, reprinted by John Murray, London, 1911.
[3] Cyril C. Richardson (1909-1976),
Early Christian Fathers, Philadelphia, Westminster Press, 1953, pp. 206-212.
[4] H. Wace, op. cit.
[5] Ibidem.
[6] Philip Schaff (1819-1893),
History of the Christian Church, vol. II, Ante-Nicene Christianity, A.D. 100-325), a III-a ediție, Washington, Oak Harbor, 1997.
[7] De ex. în cap I autorul invită pe Diognet să se lepede de omul cel vechi, pe când în cap. II deja se constată această lepădare (
vino, după ce te-ai lepădat…).
[8] Philip Schaff,
Ante-Nicene Fathers, I, The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus, Wm. E. Eerdmans Publishing Company, reprint 2001.
[9] Dom P. Andriessen,
L’Apologie de Quadratus conservée sous le titre d’Epitre à Diognète, in ,,Recherches de théologie ancienne et medievale”, 13, (1946), pp. 5-39, 125-149; 14 , (1947), pp. 121-156.
[10] C. Richardson, op. cit.
[11] H. Wace, op. cit.
[12]
Texts and Studies, vol I, no 1, pp. 86.
[13]
Primitive Christianity, E.T., 1911.
[14] R. H. Connolly,
The date and Autorship of the Epistle to Diognetus, în The Journal of Theological Studies, 36 (oct, 1935), pp. 347-353.
[15]
Studies and Documents, 12, 1940.
[16] Cyril Richardson, op. cit.
[17] Traducere după
Ante-Nicene Fathers, I, The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus, Philip Schaff, Wm. E. Eerdmans Publishing Company, reprint 2001. Traducerea pr. D. Fecioru din col. PSB, I, București, 1979, p. 337 este inadecvată. Sub imperativul folosului duhovnicesc pentru creștinii fără o pregătire teologică, uneori propoziții întregi sunt omise ori adaptate după bunul plac.
[18] Se vorbește despre acest termen, deci lucrarea este după Antiohia, sec. I d.Hr.
[19] O dovada patristică timpurie a legii naturale.
[20] Bossuet susține că este o asemănare cu Sf. Justin Martirul,
Cuvânt despre Circumciziune, tom 3, p. 171.
[21] Apare folosită persoana I plural.
[22] Apare iarasi folosită persoana I plural după ce anterior s-a folosit persoana I singular.
[23] Asemănare cu doxologia lui Clement.