Citat:
În prealabil postat de sophia
Si daca suntem in sec. XXI ce?
Problemele sunt aceleasi.
Eu sunt pentru o cale de mijloc. Adica:
1. Femeia sa poata sta cu bebelusul acasa macar pana la 2-3 ani.
2. Femeia sa lucreze, dar ceva potrivit ei si mai putine ore (ex. 4), ca sa aibe timp si de familie si de...ea.
Nu-mi plac femeile barbat- in politica, armata (inlcusiv politie), si care lucreaza zile in tregi fara sa mai stie de familie, pleaca la razboi, sau in delegatii nesfarsite, sedinte nesfarsite.
3. Barbatul sa munceasca si sa poata intretine familia bine cu banii sai.
Situatie f.frecventa azi: multi barbati someri sau care nu-si pot intretine familia, femei obligate sa se ocupe si de casa si de copii si sa-si caute de lucru din lipsa de bani.
4. Femeia care fie platita si pentru "serviciul" de acasa.
5. Femeia care alege sa stea numai acasa, pentru familie, sa aibe asigurata o pensie in cazul in care ramane singura (vaduvie, divort).
|
Exista concediul de maternitate de 2 ani mi se pare, pe care il poate lua oricare din parinti. Din punctul meu de vedere copilul in timpul cresterii are nevoie de ambii parinti. Sunt primele lui modele de viata si in functie de contactul cu ele va discerne mai tarziu si isi va forma in timp un comportament social mai mult sau mai putin bun.
Cat priveste cariera in viata unei femei, sunt de parere ca fiecare persoana ar trebui sa isi faca un scop din evolutie. Prin cariera inteleg sa ajungi sa lucrezi in domeniul care iti place avand satisfactii, sa o faci primind salariul pe care il meriti si sa o faci calitativ. Asa ca nimic nu ne opreste sa ajungem doctori de renume, avocati foarte buni, scriitori premiati, presedinti de tari etc., si ca femei si ca barbati. Exista atatea exemple feminine in istorie care sa-mi probeze ideea. Si cate vor mai aparea...