Am trecut prin Depresie, cand ai starea "de nestare" si ori de construiesti o lume intreaga ori o darami, peste toate tot o lopata de tarana se depune.
Cu alte cuvinte stiu cum e.
Cel mai rau lucru pe care il poti face in asemenea situatii este sa nu faci nimic...Nu-ti zic cum a fost caderea mea in situatia descrisa de tine, iti zic cum am iesit.
La un moment dat, cand nestarea era f. puternica...m-am smuls di bratele ei, incepand sa fac ceva...nu conteaza ce...Ieseam in gradina botanica, in padure, chiar si singur. M-am apucat de un curs de Arta Fotografica. Vorbeam cu lumea pe strada, priveam jocul unor copii in parc, a unor catei. Apoi, am inceput sa merg pe la Manastiri, initial din curiozitate, ca turist. Apoi am inceput sa-L caut pe Dumnezeu Si din momentul in care incepi sa-L cauti, ai sa-ti dai seama ca nu ai cum sa ai un suflet gol. Sau cel putin daca asa simti, nu ai decat sa te rogi si daca sufletul este gol si curat sigur Va veni si-ti va umple sufletul.
Doamne Ajuta!
Citat:
În prealabil postat de diador
ce ne facem cand ne simtim sufletul gol.adica nu-ti mai vine sa faci nimic:nici bine ,nici rau.cand toate-ti par lipsite de sens si de luni de zile nu mai gasesti nici un tel pt propria-ti viata.cui sa te adresezi si sa-i ceri o parere cand toate ti se pare bataie de joc si viata lipsita de sens.cum sa gasesti puterea de cauta un scop.daca cineca a trecut prin asemenea stari dat-mi va rog frumos un sfat.
|