Umblam pe cimp,singuratatea,
Doar ea,prietena era,
Si ma roteam sa vad de-s singur,
Sa pot sa strig durerea mea.

Si-apoi...strigam cu toata forta
Si-i strigam numele iubit
Da voia mea nu era sfinta
Si nimeni nu m-a auzit.

Ploua de sus,pamintul...umed
Ma intindeam pe spate jos
Nu mai simteam raceala ploii
Si ca pamintu-i noroios.

Apoi obrajii se-ncalzeau
De lacrimi,trupul,de suspine
Murdar si ud,ma ridicam
Si ma simteam ceva mai bine.

Si tot asa,timp 5 sau 6
De luni de zile,chinuit
Si era seara,si eu,singur
Cind Dumnezeu,m-a izbavit.

Ego-ul meu,in acea seara
In care m-am nascut din nou
S-a prabusit in nefiinta
S-a dizolvat prin suferinta.

Atunci a stralucit in mine
LUMINA ce m-a luminat
Si am stiut ..prin suferinta
Ca sus in cer...am fost iertat.

Cine citeste...sa-nteleaga
Caci Biblia...asa graieste
AU AUZIT DE MINE NUMAI...
CINE MA CAUTA-N FAPTUIESTE.
Amin.