Placerea in sine nu e pacat si doar dependenta de placere, adica patima.

Ideea cu taierea placerilor este de a-ti putea controla voia. Cand zici nu sa fie nu si da sa fie da, sai iti stii limitele si sa le respecti.

Se face o comparatie gresita cu ascetii care au renuntat la toate "placerile" lumesti pentru cele duhovnicesti.

Exista si "placeri" care au pe fond un sens distructiv, de genul "placerea de a fuma o tigara dupa masa"