Citat:
În prealabil postat de danatisianu
o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri.
|
Sa fii tu sigura ca nimeni nu-si alapteaza copilul doar de dragul placerii, oricum atunci cand ai un copil, din punct de vedere fizic predomina durerea. Placerea pe care o constientizezi mai tarziu e o placere diafana, o stare placuta. Nu sunt senzatii fizice de aceeasi intensitate ca cele sexuale... poate doar durerile ce insotesc aceeasi perioada. E ca si cu tamaia de la slujba. Nu ne produce halucinatii pentru ca nu e in cantitate mare, ci e placuta si induce o stare de realxare propice rugaciunii. E placuta, familiara, ne bucura prezenta ei, dar lipsa ei nu ne face sa renuntam la rugaciune.
Dragostea din inima pentru propriul copil fireste ca exista. Ea te ajuta sa infrunti primele saptamani de alaptare cand durerile din sani sunt infioratoare, iti dau lacrimile (de durere!) cand copilul incepe sa suga.
In primele zile de la nastere contractiile uterine stimulate de supt sunt foarte dureroase (seamana cu nasterea, sau macar o menstruatie foarte dureroasa), dar aceste contractii, oricat de dureroase ar fi ele, sunt benefice pentru ca ajuta la retractia uterului. Durerile ca si placerile sunt fenomene biologice. Trecem prin ele. Problema este ca in pilda cu cei doi calugari care trebuiau sa treaca impreuna un rau, iar unul dintre ei a trecut raul pe brate o femeie care nu putea trece singura. Celalalt calugar i-a zis seara dupa mult timp: "frate, ai trecut raul cu o femeie pe brate", iar acesta i-a raspuns: "eu am trecut-o raul pe brate si am lasat-o pe mal, dar tu o porti si acum in suflet".