Lauda izgonitoarei fricii
Mi-e frică , Maică , că-ntr-o zi / Voi pierde bruma de speranță, / Că nu îmi voi putea păzi / În suflet, pacea de vacanță. / Mi-e frică de al morții ceas, / Ce ticăie și-acum în mine, / Că aș putea să uit, să las / Tot ce e bun și ce e bine. / Mi-e frică și de Dumnezeu, / Când voi da ochii, la-ntrebare : / - De ce nu M-ai chemat la greu / Și te-ai retras în întristare ? / Mi-e frică, de-aceea te chem, / Să îmi gonești teama amară, / Să mă auzi cum plâng, cum gem, / Cu hohot de furtuni de vară. / Să-mi țeși o haină de minuni, / Care să-mi fie adăpostire. / Iar tuturor celor ce-s buni / Să le fii , Maică , ocrotitoare.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|