Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munti
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunti.
Tot mai mult rămâne-n urmă
Si-nainte mai putin,
Prin a lumii nouă turmă
Esti strein, tot mai strein..
Cei porniti cu tine-odată
Pe-al vietii drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezesti dupa-un apus.
- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în vesnicia
Locului spre care mergi?
- Dacă este după moarte
Viata-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Si pe veci de veci pierdut?
|