Plângeri la icoană
Aleargă, suflete , aleargă, / Te pleacă la icoana Maicii, / Adu-i , degrabă, Dânsei, sacii /De gânduri și trăire seacă. / Tu i-i aduci, să ți-i golească, / Cu mâna-i sfântă, -nmiresmată, / Să te atingă, doar o dată, / Și-ți rugăciune să-ți rodească. / Aleargă, suflete, cu lacrimi, / Și i le du, de pocăință , / Nu te-ntrista , ci ai credință, / Preasfânta îți va da noi aripi. / Te copleșește neștiința, / Te doare tot amarul lumii ? / Vino acum și spune Mumii / Că te ajută, Prodromița. / De ce te poticnești , o suflet ? / Te-ai încurca în deznădejde. . . / Of, cruce-ți fă și te ferește / De tot întunecatul cuget. / Icoana e înrourată / De lacrimi-ale cui sunt oare ? / Eu plâng. . . prin ceață, se-ntrezare / Că nu doar eu. . . ci laolaltă !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|