Multumesc tuturor care-ati intrat sa cititi pe-aici. In ce ma priveste, consider ca n-am facut mare lucru si in orice caz, probabil ca nu indeajuns fata de cat merita acest om. Cineva m-a intrebat cum il chema; Il chema Vasile, iar noi il strigam Lica. Asa l-am cunoscut si asa il stia toata lumea… Extrem de multa lume !
Isi dorea sa se faca bine si chiar spera, dupa ce, intr-un tarziu a renuntat la citostatice si s-a apucat de tratament naturist. Tarziu… Mult prea tarziu !... Isi facuse prieteni dintre colegii de suferinta cunoscuti pe la Bucuresti sau la Cluj. Isi dorea sa se faca bine si el si cei pe care-i cunoscuse si sa mearga in vizita cu copii pe la ei. Primea telefoane din toata tara, dar vocea lui era atat de slaba incat nu mai putea fi auzita la capatul celalalt.
Mult timp a fost neimpacat cu gandul mortii si era ingrozit. Ne ruga (cu vreo doua saptamani in urma) sa nu-l lasam sa adoarma. Undeva in sufletul lui se dadea o lupta pentru niste fapte din tinerete. Fiecare dintre noi, daca ne analizam viata, vom gasi destule de care sa ne fie jena, rusine, teama ca va trebui sa platim. Nici el nu facea exceptie.
De fapt, totul a inceput pe cand avea vreo 19 ani si cand a surprins orasul cu o relatie controversata : se indragostise nebuneste de verisoara lui, iar ea la randul ei ar fi fost in stare de orice pentru el. Parintii i-au certat cand au aflat si le-au interzis sa se mai intalneasca. Atunci el a avut o tentativa de sinucidere si foarte putin a lipsit sa reuseasca. Cu toate ca a fost salvat in ultimul moment, el continua sa spuna ca tot va reusi intr-o zi.
In astfel de imprejurari, cea care urma sa-i devina sotie a fost deosebit de impresionata si si-a propus sa faca orice sa-l salveze. Se cunosteau oarecum si fiind o persoana deosebit de credincioasa a inceput sa se roage in fiecare seara la Dumnezeu sa-i dea putere si sa salveze acest baiat din ghearele diavolului. Incet – incet au devenit prieteni dar nu se punea problema casatoriei (ea era pe stil vechi, el pe nou dar nu avea nimic comun cu religia…) Abia dupa vreo 10 ani, au decis in sfarsit sa se casatoreasca, trecand si el la religia ortodoxa pe stil vechi.
A fost un compromis, niciodata acceptat de catre parintii lui. Totusi, casatoria nu a schimbat prea multe pentru el. A ramas acelasi "copil", prieten cu toti, saritor la nevoie, dar si la bucurii, onorand si cate o invitatie "la o bere" dupa program. Desi nu venea niciodata beat, intarzierile o exasperau pe sotie, mai ales dupa ce au aparut si copiii in viata lor. Discutiile il oboseau si oricum n-ar fi putut face fata avalanselor de reprosuri din partea ei. Si-atunci se pomenea spunand "As vrea sa mor ! Sa scapi odata de mine !" Si iarasi ea se apuca sa planga si sa se roage : "Fa-l, Doamne sa inteleaga drumul drept !" Dar care-i drumul drept ? Cine poate sti cu adevarat ? Poate s-ar fi cuvenit sa spuna "Da-ne , Doamne rabdare si intelepciune sa le putem duce pe toate !" Daca am sti cat rau ne putem face doar printr-o vorba aruncata sau chiar o rugaciune care se doreste sa faca cu totul altceva, probabil ne-am cutremura. Din momentul in care el a aflat rezultatul unei analize, a inceput intr-adevar sa cunoasca "drumul drept "!... Si ea la fel !...