[icamilin]

Cu d-nul Fanel am povestit despre acoperis, despre soba care toata vara nu si-a gasit timp sa incerce sa o faca, despre paturile afate intr-un grad de neimaginat de murdare si rupte. Mi-as fi dorit sa vad o cratita, murdara dar cu urme de mancare in ea, de niste farfurii nespalate dar din care sa-mi fi dat seama ca s-a mancat mancare calda. Nici vorba. Am mers in spatele casei unde am gasit o oala mare de inox pe pirostrii, in ea erau niste cartofi pusi la fiert ( probabil ) in coaja dar plini de noroi. Am gasit un lighean cu niste fasole pusa la inmuiat dar probail se acrise si d-nul Fanel a si aruncat-o pe jos. Am vazut un ligheat cu niste zoaie ( apa murdara unde erau niste chilotei ) si cam atat. Niste furculite pe jos aruncate la vale, hainutele pe care le-a prins d-na Dorina in poze langa cotarca cu porumb, un butoi din plastic in care inatou niste mormoloci si din care si-au scos copii apa si au baut. Mi-am permis sa deschid dulapul din camera unde era si resoul de araga z cu butelie pus ca ornament in casa, si am vazut doar o plapuma rupta rosie, infecta si niste zdrente nedefinte.
Am simtit un gust amar in gura si-n suflet. Nu ne venea a crede ca in acele camere nu s-a intamplat nimic. Existau podelele si acoperisul plus o masa facuta de d-nul Laurentiu. Masa era goala, am umplut-o noi cu bagajele aduse din piata. Am vazut o cratita noua cu coada nefolosita, un ceaun negru plin cu mizerie si un castron cu coji de penene verde si vreo doua craticioare puse intr-un dulapior. N-am vazut o sticla cu ulei inceput, n-am vazut un cartof, ceapa sau morcov. N-am vazut un biscuit, un mar sau o sticla cu ceai. Ne-am dat seama ca in aceea casa nu se gateste.