Eu, una sunt foarte ratacita pentru ca am numeroase amintiri care pur si simplu ma enerveaza si imi provoaca o stare de ura, fata de semenii mei ncare m-au jignit sau nedreptatit si care m-au lipsit de prietenia lor atunci cand nu ma asteptam la asa ceva.Aceasta nervozitate este ascunsa in mine si nu o manifest, sunt chiar rea, desi nu par si degeaba ma rog.Asta nu ma ajuta sa ma smeresc.Eu nu-i judec pe oameni ci pur si simplu ii etichetez, atunci cand ma apuca aceste stari.Imi trec si iar ma apuca si dat fiind faptul ca nu imi trec o data pentru totdeauna chiar nu pot progresa pe calea smereniei.Chiar am nevoie de sfaturi.Cum sa fac pentru a nu mai uita niciodata ca si eu sunt rea si daca nu-mi aminesc sa fi nedreptatit sau jignt vre un om(nu-mi amintesc, nu ca n-as fi facut-o)in mod sigur, pacatuind L-am jignit chiar pe Dumnezeu caruia ii cer mereu iertare si multe altele?Cum sa fac sa nu mai uit niciodata ca de fapt convingerile limiteaza capacitatile(cu acest "nu pot al meu")?Oare as putea vreodata sa ma enervez in aceeasi masura pentru vre un rau pe care l-am facut chiar eu?Sa ma autoetichetez la fel de agresiv cum o fac cu ceilalti in gandul si-n simtirile mele?Poate asa m-as potoli, dar asta nu s intampla.Nu pot aloca energia din mine pentru asa ceva, chiar daca m-am gandit la asta.Pur si simplu, nu pot.
|