[Traditie1]

Andrei, Domnul în evanghelii prezinta doar un crestinism radical. El spune sa lasam totul pentru El, indiferent ca e vorba de familii, slujbe etc.

Poruncile divine sunt sa iubim pe Dumnezeu din toate puterile si pe aproapele ca pe noi însine. A iubi e Dumnezeu din toate puterile înseamna a-L sluji din toate puterile ori nu poti sa-L slujesti din toate puterile si sa mai pastrezi si legaturi cu lumea. Dar obiectivul nu e renuntarea în sine ci dobândirea Duhului Sfânt, asceza are un scop practic.

Sunt doua moduri în care ne putem trai viata: egoist, întorsi spre materie, spre propriile satisfactii sau chenotic, renuntând permanent la vointa noastra pentru a cauta si face voia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu ne-a zis sa renuntam doar la pacate ci la toata viata noastra: "Cine-si iubeste sufletul si-l va pierde".
Urmarea modului de viata egoist, care consta în închiderea fata de Dumnezeu si harul sau, e nerodirea duhovniceasca, uitarea lui Dumnezeu, întunecarea spirituala, fiindca sufletul se preschimba dupa modul de viata pe care-l duce. Urmarea modului chenotic de viata e adâncirea constiintei lui Dumnezeu, cresterea în virtuti, despatimirea.


Sfintii si calugarii ravnitori, precum si mirenii cu viata aspra nu depaseau cerintele evangheliei ci doar se încadrau în normalitatea ceruta de ea.