Citat:
În prealabil postat de antoniap
Cand ne impartasim, e Hristos in noi daca ducem o viata crestina si ne pregatim cu post si cu rugaciune pentru acest moment important si ne curatam cum se cuvine casa sufletului. Altminteri, am inteles ca exista posibilitatea ca Hristos sa nu cineze in noi, ci sa ne lase doar painea si vinul sa le inghitim.
|
Tu ma banuiesti pe mine de idei catolice, insa tu aici fii atenta ca exprimi la sfarsit o idee de origine protestanta aceea ca sfintele Daruri nu ar mai fi trupul si sangele lui Hristos daca noi nu suntem vrednici sau nu credem in ele.
A nu se confunda obiectivitatea transformarii care este independenta de noi, cu 'subiectivitatea' lucrarii lor in noi (adica, ele nu pot da rod in noi daca noi nu facem la randul nostru un efort, daca nu 'conlucram' (sinergia) cu Dumnezeu. Aceasta conlucrare consta intr-o pregatire, prin pocainta, rugaciune si post (care nu trebuie sa fie neaparat post inainte de impartasanie, cateva zile, cum cer unii preoti in Romania; este o traditie romaneasca, pe care rusii de ex. nu o cunosc), dar si in viata de toate zilele, in felul cum il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in noi dupa ce ne impartasim.
Mie impartasania imi da putere si curaj.