[metanoia2]

Dragii mei, fiecaruia i se cere dupa puterile sale, Bunul Dumnezeu nu cere fiecarui om asceza, ii cere fiecarui om dupa puterile sale sa renunte la anumite placeri, sa faca tot ce ii sta in puteri sa isi lucreze mantuirea. Cel care simte tot timpul vinovatia anumitor placeri stie ca apoi sa cada in genunchi si sa faca pocainta pentru pacatul savarsit(vorbesc aici de oamenii casatoriti care savarsesc pacatul trupesc). Acestia daca simt nevoia de mai multa nevointa decat pot face in situatia in care se afla renunta de comun acord la lume si intra in manastiri, dar acest caz este mai rar, cei care se simt chemati spre multa nevointa isi fixeaza ca scop in viata aceasta nevointa, deoarece devine singurul lucru care ii intereseaza, singurul lucru cu adevarat important si pe masura ce inainteaza simturile lor se subtiaza atat de mult incat si cea mai simpla placere care ii distrag de la vorbirea cu Dumnezeu(rugaciune) devine o placere vinovata care este urmata de multe lacrimi de pocainta.Restul suntem noi, cei doritori de rugaciune dar si iubitori de viata de familie, mai slabi, mai rugatori in situatii dificile.
In cadrul acestui topic s-a cam confundat tabla inmultirii cu tabla zincata. Noi cei mici incercam sa intelegem cum a privi un peisaj frumos de catre un pusnic poate fi un pacat pentru el si comparam cu placerea sexuala si placerile care se nasc in timpul suptului, de parca toate s-ar situa pe acelasi calapod.Placerea pruncului de a suge se numeste "placere"
pentru ca acesta este cuvantul romanesc pentru acest sentiment dar e mai mult incantare amestecata cu iubire si bucurie.Placerea sexuala este o placere care starneste un anumit sentiment de vinovatie in omul evlavios, este un pacat spalat prin spovedanie si lacrimi multe, iar pentru cei mai lumesti este o implinire a iubirii dintre sot si sotie.
Sper sa se inteleaga corect ceea ce am spus deoarece vad ca devine un specific al nostru sa deviem de la subiect sau sa intelegem altceva decat s-a scris.