În primul rând vreau să-i mulţumesc domnului administrator Adrian pentru că a dat încă odată dovadă de diplonaţie şi spirit pacifist nelăsând să apară un mesaj pe care l-am scris supărată fiind de felul în care evoluiază disputele pe acest subiect.
O rog pe Nuţi încă odată să mă ierte dacă postările mele au dat loc la interprepări dar acestea au fost cele pe care le-am simţit atunci.
În tot ce facem noi oamenii este lucrarea lui Dumnezeu iar acţiunile benefice supără pe vrăjmaşul şi urâtorul de bine.
Cele două doamne pe care le-am însoţit la Târgu-Bujor şi eu bineânţeles care m-am băgat nepoftită în această poveste v-am devenit deodată vrăjmaşi prin spunerea realităţii de acolo.

Dacă sunteţi creştini -ortodoxi şi trăiţi adevărata ortodoxie vă rog iubiţi-ne şi iertaţi-ne ca să aveţi plată în cer pentru faptele bune pe care le-aţi făcut dar care nu au fost duse la bun sfârşit.Ştie Dumnezeu de ce a trebuit să se întâmple aşa.

Voi încerca să ajut după puterea pe care mi-o dă Dumnezeu care este bun şi milostiv căci ,se pare că Dumnezeu vrea să scoată aceşti copii din nămol înainte de a fi prea târziu pentru ei.
Acolo nu va fi curat ori câte îmbunărăţiri s-ar face deoarece apa se află la distanţă mărişoară şi este greu de adus.
Este nevoie de un căruţ mai solid şi de încă câteva bidoane până vor fi alte posibilităţi.
Mulţumesc părintelui Adrian care este preot de caritate şi are experienţă în situaţii asemănăroare şi care vrea să ajute şi are şi posibilitatea(nu dumnealui personal ci prin calitatea de preot într-o parohie mare din Bârlad pe care o are).
Iubiţii mei fraţi şi surioare şi voi dragele mele Anca şi Ica, nu vă lăsaţi doborâte de urâtorul de bine vrăjmaşul cel viclean şi continuaţi ce aţi început permiţăndu-mi şi mie să mă hrănesc cu firmiturile bunărţii sufletelor voastre ajutând măcar puţin pe aceşti copii care vrând nevrând aţi fost de acord cu toţii care v-aţi implicat să fie ai noştri.
Mă iertaţi...dacă iar am scris romane!