Ancah,
"Oastea Domnului" este trata ca o secta din mai multe motive:
1. Are practici mai putin intalnite in Biserica si care "miros" a sectarism.
De ex. noi ca ortodocsi, nu avem muzica devotionala cu instrumente. Ei au. Nu exista o limita clara ce instrumente ar fi cazul si ce nu ar fi cazul sa se foloseasca. Doar pareri. Asa ca "ostaseste" se poate aduce "Slava lui Dumnezeu" chiar si cu acordeonul sau in ritm de manele.
Sint destui cei care, chiar din "ramura sanatoasa", inca mai citesc/recomanda carti sectare, sint inca legati de traducerea "Cornilescu", au concepte si exprimari sectare - sechele ale unui trecut mai ambiguu dpdv. confesional si doctrinal.
Mai sint si alte aspecte dar nu intru in detalii. Poate luate si analizate din toate punctele de vedere, fiecare in parte nu reprezinta un rau absolut in sine, dar creeaza discrepante, disensiuni.
2. Exista organizatii de tip protestant care functioneaza sub denumirea de "Oastea Domnului". Nu s-a facut nimic pe cale legale la Sibiu ("Oastea" oficiala) pentru a se rezolva acest aspect. Si nu cred ca din considerente de ordin juridic.
3. Multi ostasi fac o apologetica gresita "Oastei Domnului" plasindu-o deasupra Bisericii sau in concurenta sau paralel cu ea, folosind o argumentatie de tip protestant, au o atitudine orgolioasa, ofensiva, jignitoare. Si nu vorbesc doar de indivizi neinformati, ostasi "de rind", ci lucrurile astea se intimpla si undeva mai sus, mult mai sus..
Cind despre ceea ce spuneti dumneavoastra cu "crestin impotriva altui crestin", lucrurile nu stau chiar asa. Daca am fi cu totii crestini, nu ar exista disensiuni.
Disensiunile in materie de credinta vin insa atunci cind exista concepte diferite despre viata crestina.
Iar aceste diferente, aparent minore, o data impinse dincolo de aparente, se intorc impotriva crestinismului insasi.
Sint multi cei care au impresia (chiar dintre cei ce isi spun crestini) ca Iisus a venit pentru a face individul ceva mai moral si..atita tot.
Chiar si cei care inteleg cit de cit rolul harului in transformarea interioara, profunda, a individului, cred ca harul e o chestiune stricta de moralitate si de modul cum ei insusi se raporteaza mental la concepte mentale de viata morala.
Traiesc cu impresia ca Tainele Bisericii sint facultative si tin strict de forme si ritual. In acest cadru e usor sa treci de la transfigurarea indivului prin harul vehiculat prin Taine, la ipocrizie morala de tip protestant.
Iar acolo unde exista riscul ca acest lucru sa se intimple, trebuie luata atitudine. Fiecare o face cum poate. Poate unii nu o fac la modul cel mai potrivit, din motivele cele mai curate. Dar o fac si e bine ca se intimpla asa, mult mai bine decit un sincretism mincinos care se confunda cu toleranta si cu dragostea si nu de putine ori este (mincinos) promovat ca atare.
In cazul Oastei, cei care generalizeaza pacatuiesc. E greu de spus unde se termina virtutea si unde incepe ratacirea atunci cind o organizatie aduna sub acelasi nume ambele extreme.
Insa anumite fenomene e bine sa fie semnalate pentru o mai buna cunoastere si intelegere a lucrurilor. Nu e vorba de un "razboi sfant" ci dreptul la informare - care binenteles, poate fi si el abuzat.
Dumnezeu sa ne dea discernamant pentru a face ceea ce facem spre zidirea a ceea ce e bun si surparea a ceea ce este rau si in primul rind, binele fratelui, fie el ortodox, ostas-ortodox sau..doar "ostas".
|