Avem parinte!!! (Dar n-avem) Comuniunea intre parinte si fiu, personala. Preocuparea pentru pacatele proprii si ajutorul primit impotriva acestora. Luarea peste picior in gand a celor care afirma lucruri "marete" in conditiile in care trebuie sa te protejeze cu afirmatiile, pe tine cel ce incerci sa te smeresti. Bunele relatii cu toata lumea. Un orizont duhovnicesc larg. Demolarea ierarhiilor mentale care exista in legtura cu persoanele cu care intra in legatura. Cautarea celor mai mici. Retragerea in rugaciune. Cumpara-i niste bijuterii:p Vezi cu "ascultarea" aia cum e...? Eu il prefer pe parintele meu in loc de nu stiu ce epitrop:p:dozingoff::dozingoff::p:p:p, caci daca un om cu har nu se roaga in permanenta pentru dezvoltarea ta, esti cam in parasire, te lupti cu morile de vant. Ascultarea se face de cei care au har. Harul este ceva ce omul nu a mai gustat deci nu are cum sa-l stie cu mintea. Poate fi cineva credincios, poate sa se dea cu dosul de pamant dar...degeaba daca nu pune Dumnezeu mana.
|