Citat:
În prealabil postat de windorin
Ma gandesc cum ar trebui sa fie privit Iuda.
Singurul gand care imi vine in minte este: "Ar trebui privit cu mila, ca unul care s'a rupt de izvorul bucuriei si al odihnei."
|
Doamne-ajuta!
Dintre cei 12 Iuda era cel care tinea punga cu bani. Era un fel de administrator. Vindea si cumpara. La un moment dat si-a inchipuit ca poate sa-l vanda si pe Invatator. "Si dupa imbucatura a intrat atunci satana in el." (Ioan 13.27).
Cum sa-l privesc pe cel care sta langa Dumnezeu, dar care nu aude numic din cele ce spune Invatatorul? Nu-i aude nici pe ceilalti 11. Era cu ei si cu El, dar nu auzea nimic. Inima ii era impietrita, iar gandurile lui erau departe: legau si dezlegau combinatii care sa-i satisfaca orgoliul. (Ioan 13.20-30).
Azi, banul este scop si criteriu. Iuda este un personaj din ce in ce mai prezent in noi si langa noi. Te intersectezi cu el si cand te uiti in jurul tau si cand iti intorci privire inspre tine. Stai cu el la masa ii vorbesti de Dumnezeu, pare interesat, se uita la tine cu ochii larg deschisi, dar mintea lui este in alta parte. Participa la discutie din inertie, secvential. Cand crede ca ti-a acordat destul din timpul lui se ridica, se scuza politicos si pleaca in noapte, lasandu-te cu gandurile frante de usa tocmai inchisa si coplesit de...
Aici se devoaleaza imaginea ta. Eu il privesc cu nadejde. Si imi propun sa ma rog pentru el. Cred ca poate sa se schimbe si cred ca daca macar isi pune in minte acest gand Dumnezeu va face restul. O sa tot cada. Important e sa nu uite sa se ridice. Si, daca mai este oricand cineva dispus sa-i intinda mana atunci cred ca Dumnezeu se bucura. Viata mi-a confirmat ca pentru cei care au mai pastrat un strop de bunatate, ramane tot o problema de nadejde, credinta, si iubire. Parintele Cleopa le topea intr-un singur cuvant: rabdare.
Doamne-ajuta!