Citat:
În prealabil postat de costel
c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.
|
Parintele Sofronie de la Essex, ucenicul Sfantului Siluan afirma intr-o scrisoare adresata unei persoane care trecea prin grele incercari:
"Sunt cincizeci si sapte de ani de cand port rasa si, pe cat imi pare, nu am dorit a-mi neglija mantuirea, ci totdeauna cu mare teama si lacrimi am rugat pe Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, sa-mi ierte toate pacatele si sa nu ma lepede de la asternutul picioarelor Sale.
Am incercat, cred, dupa puterile mele, sa nu nedreptatesc nici o persoana de pe Pamant; mai mult chiar, sa-mi dea Dumnezeu barbatia de a sluji cat mai multor oameni cu putinta, fara sa astept de la ei nici o plata materialnica sau duhovniceasca, ci asteptand doar de la Dumnezeu darul iertarii pacatelor mele.
Si totusi, in tot acest rastimp de mai mult de jumatate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranta, ci totdeauna am simtit in jurul meu amenintari ori cel putin stari potrivnice. In tot ceea ce incerc sa fac, chiar si in cel mai mic lucru, intalnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate portile lumii acesteia sunt mereu inchise pentru mine.
Am imbatranit si nu am inteles sensul acestor incercari. Adica: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu fata de mine, pacatosul, sau altceva se intampla? De nenumarate ori am rugat pe Dumnezeu sa-mi descopere pentru ce merg lucrurile asa, iar Dumnezeu imi raspunde necontenit cu tacere."
Acesta marturie a ucenicului mi se pare un exemplu concret al faptului ca a urmat calea Sfantului Siluan. De fapt, calea este una, fie ca zaci in multe pacate, fie ca faci cele bineplacute lui Dumnezeu. Toti trecem prin felurite ispite si grele incercari, toti cunoastem iadul ca stare duhovniceasca inca de acum, insa nu toti avem nadejde pana la sfarsit.