Versetul citat nu poate fi deloc inteles ca o alegorie. In Deuteronom sint specificate legile lui Israel, iar in situatia data, cele care reglementeaza casatoriile levirate (ale vaduvei cu fratele raposatului). Dificultatile pe care le avem in a intelege justificarile unor asemenea legi vin din neputinta noastra de a cunoaste clar mediul socio - cultural al etapei istorice respective. In legislatia asiriana exista un articol de lege asemanator cu privire la atacarea zonei genitale a unui barbat de catre o femeie in timpul unei dispute. De aici putem sa intelegem ca femeile erau mai putin modeste si ca multe dintre ele nu pregetau sa compenseze lipsa de forta in confruntarea cu un barbat prin atacuri “sub centura”. In acelasi timp, intr-o lume slab populata, in care clanurile rezistau in masura in care puteau sa-si inlocuiasca si sporeasca luptatorii si forta de munca, posibilitatea individului de a avea descendenti preocupa un intreg grup. In ce-i priveste pe israeliti s-ar putea ca semnificatia sa fie mult mai profunda. In
“Wycliffe Bible Commentary” se sustin urmatoarele:
“Versetele 11 si 12 se ocupa cu demnitatea individului (sot sau oricare alt barbat), si in mod precis cu demnitatea sa ca si parte a legamintului cu Dumnezeu, si care prin circumcizie poarta in trupul sau semnul legamintului. Referirea la organul de reproducere poate fi socotita in contextul imediat al casatoriei levirate. Ca actul interzis de lege include si dispret fata de acel semn reiese din natura similara a pedepsei si a circumciziei, ambele insemnind mutilare corporala. In sprijinul acestei idei sta faptul ca in afara acestui caz numai in versetul 19:21 se mai cere mutilarea.”
Despre madianiti
am mai vorbit odata, mai demult.