Citat:
Īn prealabil postat de cristina2012
Intr-n fel te inseli, intr-un fel nu. Consider ca datorita "caderii" omul a ajuns sa se asemene cu natura (animalul). A venit Hristos, a reparat prin jertfa Sa pe cruce urmarile greselii noastre si ne-a redat posibilitatea sa ne indumnezeim. Adica ne nastem cu o natura cazuta si, daca dorim, putem dobandi puterea de a ne lucra asemanarea cu Dumnezeu
Nu consider ca naturalul din noi este neaprat un blestem (putem insa sa-l facem noi astfel), ci instrumentul nostru de mantuire.
Deci se poate spune ca ai sintetizat bine, cu exceptia faptului ca consider ca omul s-a asemanat animalului in urma caderii, nu ca isi are sursa in animal.
Consider ca omul porneste de la natura, o foloseste in interesul sau, in timp incepe s-o imbogateasca prin sens, sa ii dea valoare duhovniceasca si cu aceasta natura indumnezeita sa se apropie de Dumnezeu.
|
De ce a trebuit Hristos sa ne
redea posibilitatea, prima tentativa a dat gres? Cine e de vina ca a dat gres? Prin ce a dat gres?
De unde o fi stiut Adam si Eva sa cada in asemenea fel incit sa semene atit de bine cu animalele?
De ce animalele au, intr-un mod rudimentar, aproape toate elementele care il pot face pe om sa se asemene lui Dzeu (aici ma refer constiinta de sine, moralitate)?
De ce consideri ca omul indumnezeit e diferit de animal? Si aici ma refer la libertate si constringeri, la animale - naturale iar la omul indumnezeit - legile dumnezeiesti?