Citat:
În prealabil postat de luchian
Gandurile nu sunt pacate, decat cele pe care le accepti. Adica nu esti vinovat daca un criminal te saluta, ci doar daca stai de vorba cu el, dupa care il ascuzi.
|
am o nelamurire apropo de sfatul de mai sus al fratelui Luchian si o pilda din Pateric pe care am auzit-o/recitit-o recent...
Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: "Cum voi putea tine limba mea să nu grăiască minciuni?" Si i-a răspuns lui avva Alonie: "De nu vei minti, multe păcate ai să faci". Iar el a zis: "Cum vine aceasta?" Si i-a răspuns bătrânul: "Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere si unul a fugit în chilia ta. Si iată dregătorul îl caută pe el si te întreabă zicând: "Înaintea ta s-a făcut uciderea?". De nu vei minti, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legaturi, căci El stie toate".
ce parere aveti? cum putem impaca aceste doua idei? aceea ca daca avem cunostinta de un om care a gresit (in cazul de fata a ucis) suntem datori sa nu-i fim partasi nelegiuirii (aceasta este legea omeneasca) si suntem datori sa-l iubim/ajutam lasam judecatii Domnului (porunca Dumnezeiasca).