[mariamargareta]

140. Încă o "taină" a pucioşilor, descifrată: cartea "Quo vadis, ecclesia?"(IX)
Comentariu la capitolul intitulat “Montanism şi Neomontanism”
-- urmare--

Care sunt expresiile pe care Adrian Niculcea le evidenţiază a fi în neconcordanţă cu realitatea? Să evidenţiem şi noi câteva, lăsând la aprecierea cititorului dacă ele exprimă realitatea sau nu:

– “România este Noul Ierusalim” (în contextul în care, până acum, peste tot se spunea că Noul Ierusalim este numai la Pucioasa)
– “România este Noul Ierusalim, cetatea proorocită în Apocalipsă şi coborâtă, deja, în istorie” ( în contextul în care dimensiunile teritoriului României nu corespund cu laturile de peste 2000 km ale cetăţii Noul Ierusalim din Apocalipsă, pe de o parte; iar pe de alta, nici o transformare formală sau de fond nu a afectat România în ultimii zeci de ani – dacă ne referim exclusiv la aspectul religios, nu la cel politico-economic)
– “ biserica construită la Glodeni, cu arhitectura ei atât de originală, nu este altceva decât "templul" acestei cetăţi” . Chiar dacă pucioşii o numesc uneori “templu”, să reamintim celor care nu sunt familiari cu avatarurile pucioşeşti că mai există un “templu”, anterior bisericii de la Glodeni”, zis “templul lui mama Gigi” de la Pucioasa. Este vorba de o clădire de locuit cu un etaj şi multe camere, a cărei zidire a început în anul 1973, situată în oraşul Pucioasa, unde şi-a petrecut Verginica Tudorache-Stoica ultimii 7 ani din viaţă. Aşadar pucioşii au de fapt două temple. Care este cel din Apocalipsă? Deşi “templul” de la Glodeni a fost gata abia în decembrie 1991, totuşi începând cu anul 1973 (când Verginica s-a mutat de la Maluri în “templul” de la Pucioasa), în “Cuvântul lui Dumnezeu” s-a făcut referire în mod sistematic doar la “templul” Verginicăi care se zidise pentru ea la Pucioasa“ :

“Fiilor, deschideţi ochii şi mergeţi la bisericuţă şi sărutaţi templul” (30 iulie/12 august 1973)

“…Daniele, fiicele de la templu, împreună cu Maria, vor să ia serviciu la fabrica de marmeladă, pentru că sunt în lipsă pământeşte. Dar în lipsurile duhovniceşti, ce să facem noi? Cine mă serveşte la templu? Dacă poate să servească şi pe Domnul şi serviciul, să meargă. Când o veni de la serviciu şi voi zice să facă ceva, nu se supără? Dacă poate să împlinească lucrul Meu, le dau voie să meargă.” (20 mai /2 iunie 1973)

“Dacă te-ai dus la serviciu, fii atent, că serviciul te înşeală, şi să nu munceşti la serviciu mai mult decât duhovniceşte. Uite, M-am supărat pe Maria de la templu, care s-a dus la serviciu. Se supără când mai trebuie să facă ceva, că e nedormită” (13/26 iulie 1973)

“ Ţara română şi conducătorul, e pentru dărâmarea templului lui Dumnezeu, dar voi vedea. Vom trăi şi vom vedea.”(27 iunie 1988)

Şi la fecioara de la Parepa, am zidit temelia acelei locuinţe până la jumătate şi s-a oprit pentru că toţi din familia aceea s-au răzvrătit, şi lucrul s-a oprit. Nu se ridică la temelie şi la acoperiş dacă poporul este încăpăţânat. La zidul templului Meu strigă cărămida la Mine!” (13/26 iulie 1973)

“ O să vină de la apus şi de la miazăzi şi de la miazănoapte şi o să staţi toţi la un loc, într-o casă. Şi atunci pentru ce se face această adunare de familii în jurul templului Meu? Pentru sminteală? Pentru greşeli? O, nu de aceasta am adus din răsărit şi miazănoapte, ca să vă smintiţi unii pe alţii. Vai prin cine vine sminteala!” (15/28 octombrie 1979)

“…Toată suferinţa vasului Meu e din greşeala poporului şi mai e şi din farmece. Vrăjitoarea care s-a alăturat lângă templu, e plătită să distrugă trâmbiţa Mea, ca prin farmecele ei să nimicească pe Verginica…” (4 decembrie 1975)

“ … În popor să fie de toate meseriile, ca nimeni să nu ia meseriaşi din afară, fierar sau zidar, sau croitor, că, luând din lume, ai amestecat lucrul bun cu cel rău. Să nu mai intre păgâni la lucrul Meu şi să nu socotească ei casele din jurul templului Meu că sunt la fel ca şi casele celorlalţi.”(26 septembrie/9 octombrie 1975)

“…Verginico, fii atentă la cuvintele Domnului. Iată ce-ţi spune Domnul:
spune-i lui Petrică Horja, poştaşul Meu, că aşa grăieşte Domnul către poştaşul Său:
Petre, Petre, [...] Întru toate lucrurile te-am apropiat de templul Meu. Ţi-am dat un dar frumos, dar văd că te-a doborât mândria, ca pe Lucifer. [...] Nicolae crede cu toată inima că toată munca pe care o face la templu, nu este a lui, ci zice că este a Domnului, dar tu, Petre, niciodată n-ai spus, căci lucrurile ce ţi le-am dat spre a-Mi servi, ai pus stăpânire pe ele, fără de a mai da dovadă de adevăr.
Petre, Petre, cer de la tine: pentru ce faci aceste tulburări cerului sfânt?
Te aştept. Răspunde-Mi!
Sfârşit,
Iisus Hristos.” (5/18 martie 1966)

“… Verginico, fii atentă la cuvintele Mele pe care Eu voiesc să ţi le spun numai ţie şi celor ce Eu le spun în faţa ta.
Verginico, va veni la templu unul dintre cei răzvrătiţi (Turculeţ, n.r.).
Eu, Domnul, n-am să-i grăiesc nici un cuvânt afară de cele ce-ţi dau ţie acum [...]
Sfârşit,
Domnul Iisus Hristos.” (10/23 martie 1966)

“ Iată, fii credincios şi nu Mă tăgădui. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârşit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, şi moarte nu va mai fi. Amin. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia, dar lasă-Mă să-ţi pun pecetea cea vie peste turma ta. Fă-o să-ţi audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)

Aşadar, aproape douăzeci de ani nu s-a făcut nici o “proorocie” depre “templul” care va fi ridicat în 1991 la Glodeni-Vale, ci s-a vorbit numai în legătură cu “templul “ Verginicăi de la Pucioasa! Cel de-al doilea “templu, “Templul de la Glodeni”, începe a fi anunţat abia în 1991, ca “turn de mărturie” pentru cele care vor fi şi vor înlocui “templul oficial” (B.O.R.), căzut între timp în dizgraţia pucioşilor:

Lucrez din cer, şi voiesc să-Mi fac arătarea peste România, şi voiesc să aşez un semn peste România. [...] Trudesc să ridic turn de mărturie, care să mărturisească apoi despre ieslea aceasta şi să rostesc din vârful acestei pietre numele României şi numele celui uns peste România. Voiesc să aşez la loc vremile şi serbările Mele cereşti, căci iată, urâciunea pustiirii şi-a înfipt ţăruşul ei în templul Meu cel sfânt şi Mi-a strămutat de la locul lor zilele cereşti.” (16/29 octombrie 1991)