Citat:
|
În prealabil postat de ancah
In cazul idel ai cui sa-i ceri iertare, adica fratelui caruia i-ai gresit. Dar din pacate noi ne vedem greselile si dupa multi ani, cand nu mai avem cui cere iertare, caci poate persoana in cauza a murit. Ce facem atunci?
Caci cine nu a constatat, in urma deschiderii fata de Iisus Hristos, ca viata care ni se parea fara pata, dintr-o data se dovedeste presarata cu mai mici sau mai mari greseli? Si daca acest lucru se intampla prea tarziu din punctul de vedere al aproapelui, fata de care am gresit, nu e niciodata prea tarziu a le spovedi si a ne cere iertare in fata lui Dumnezeu.
|
Stii, unii sustin ca-ti poti cere iertare si prin urmasi(daca tii sa-ti rascumperi intr-un fel greseala). Sunt de acord cu ei pt simplul fapt ca acest gest e al iubirii de aproape(e posibil ca fapta ta sa fii afectat intr-un fel chiar familia respectiva).
Numai acest INCEPUT al manifestarii iubirii de aproape mi se pare deja o indreptare a omului(innoit prin spovedanie). Acesta este un "inceput bun"(vorba duhovnicului meu), ce nu trebuie sa se opreasca aici--iubirea aproapelui trebuie sa se manifeste continu, ca si staruinta in Iubirea lui Dumnezeu.
Sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare sa punem inceput bun!