[mariamargareta]

140. Încă o "taină" a pucioşilor, descifrată: cartea "Quo vadis, ecclesia?"(IX)
Comentariu la capitolul intitulat “Montanism şi Neomontanism”
-- urmare--

§3. Biserica-templu de la Pucioasa

Prima interogaţie retorică pe care Nicodimului Pucios şi-o propune a o analiza este “Biserica poate fi templu?” (citat de la pag. 81) El încearcă să superficializeze gravitatea obiecţiei ridicată de părintele Niculcea referitoare la inconsecvenţa pucioşilor, care declară că cetatea NIP are un “templu” în mijlocul ei, în timp ce Apocalipsa, referindu-se la cetatea Noul Ierusalim care va fi coborâtă din ceruri, declară: “...şi templu n-am văzut în ea căci Domnul, Dumnezeu Atotţiitorul şi Mielul, este templul ei” (Apoc. 21,22)

Nicodimul Pucios deturnează sensul real al obiecţiei (a fost, sau n-a fost proorocită prezenţa templului în cetatea Noul Ierusalim?) către o dilemă colaterală: este, sau nu este adecvat termenul de “templu”, atribuit bisericii zidite la Glodeni-Pucioasa?. Cu dibăcie şi “profesionalism”, pe o pagină întreagă, preacuviosul Nicodim “dovedeşte” că da, termenul respectiv este adecvat deoarece cuvântul “templu” poate fi acceptat, in extremis, pentru orice biserică ortodoxă. El nu răspunde însă la întrebarea “a fost sau nu a fost proorocită prezenţa templului în cetatea Noul Ierusalim?” decât printr-un lanţ de sofisme, menite să arunce într-un con de umbră răspunsul pe care însăşi Scriptura îl dă acestei întrebări (v. Apoc. 21,22)


§4. O cetate, două cetăţi

Nicodimul Pucios pretinde că împlinirea proorociei privind (cităm de la pag.84) “evenimentele consemnate în continuare în capitolul 21 al Apocalipsei” nu este de actualitate, deoarece aceste evenimente nu sunt contemporane cu noi la modul propriu!!! El adaugă:

“ La modul figurat, adică duhovniceşte, da, are loc împlinirea unei proorocii sub ochii noştri: se naşte o Cetate Sfântă, Noul Ierusalim, care „se pogoară din cer“ în anul 7500 de la facerea lumii (anul bisericesc 1992); adică este construită după planuri dictate detaliat, din cer, prin cuvânt dumnezeiesc,...”

Oare Nicodimul Pucios chiar nu sesizează ridicolul afirmaţiilor sale? A existat vreodată o proorocie adevărată care s-a împlineşte “la modul figurat”? Şi asta înseamnă că se împlineşte “duhovniceşte”? Biserica de la Glodeni este ea o iluzie, sau ceva indubitabil de concret? Nu este ea o împlinire la modul propriu a aspiraţiilor pucioşeşti? Dar de când modul figurat înseamnă “duhovniceşte”? Şi atunci, modul propriu cum mai este? Poate fi aplicat “modul figurat” aşa cum pretinde Nicodimul Pucios, prin construirea concretă (la modul propriu, de data aceasta) a unei biserici “după planuri dictate detaliat, din cer” ? Coborârea din cer a cetăţii se rezumă doar la “coborârea din cer a planurilor ei de execuţie”?

Nicodimul Pucios recunoaşte că biserica de la Glodeni este un “kitch” care pastişează la modul meschin cetatea Noul Ierusalim din Apocalipsă, dar promite că ea doar o prefigurează (cităm de la pag.84):

“...prefigurează Cetatea Sfântă nefăcută de mână, Ierusalimul cel ceresc, care se va pogorî din cer, după ce va fi fost făcut cerul cel nou şi pământul cel nou. Aceasta va împlini, dar tot duhovniceşte, celelalte aspecte ale proorociei, care nu puteau fi zidite în 1992 la modul propriu,
de mâna omului (v. Apocalipsa, 21/16-21)”

Şi Nicodimul Pucios se vede nevoit să înşire nu una, ci 7 neîmpliniri, una mai stufoasă decât alta, care dovedesc cu vârf şi îndesat că biserica de la Pucioasa nu este decât un surogat zidit la repezeală din materiale ieftine şi stricăcioase. Iată ce însuşiri ar fi trebuit să aibă această cetate, dacă ar fi coborât cu adevărat din cer:

1. – cetatea să fie de aur curat, ca sticla cea curată;
2. – lungimea, lăţimea şi înălţimea cetăţii, fiecare de câte 12000 de stadii (2200 km);
3. – zidăria zidului să fie de iaspis, limpede cum e cristalul;
4. – zidul să fie înalt de 144 de coţi (70 metri);
5. – temeliile zidului să fie împodobite cu douăsprezece pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint şi ametist);
6. – cele douăsprezece porţi să fie lucrate din douăsprezece mărgăritare: fiecare poartă, dintr-o perlă;
7. – uliţele cetăţii să fie din aur curat, şi străvezii ca sticla.

Este vreuna dintre ele împlinită măcar în parte? Nicidecum. Dimpotrivă, biserica de la Glodeni este atât de perisabilă, încât mereu plouă prin acoperiş iar pucioşii tot cârpesc la ea în fiecare an în preajma Paştilor, străduindu-se să-i dea un aer cât mai sărbătoresc (adică mai comercial, căci la comerţul de imagine ei nu s-au zgârcit niciodată). Totuşi, Nicodimul Pucios îşi imaginează cu patos că (cităm de la pag.85):

“zidirea văzută de pe pământ are o corespondenţă în ceruri: cetatea din lumea nevăzută, care se va pogorî din cer la plinirea vremii: „Se lucrează şi temelie pe pământ, şi temelie în cer. Voi lucraţi aici cu cerul, şi alţi copii de ai Mei lucrează în altă parte cu cerul, şi este cerul tot, în mare serbare, în ziua aceasta“.”

O nouă mărturisire, aşadar, că “cetatea” sfântă” de la Pucioasa este un fals ordinar! Ea nu are decât o legătură fantasmagorică cu adevărata cetate a Apocalipsei! Şi întrucât temelia “mişcării” religioase de la Pucioasa este un fals, falsă este şi toată şandaramaua care a fost zidită deasupra ei!

Mai mult, Nicodimul Pucios se contrazice grav şi la etapa coborârii din cer a adevăratei cetăţi a Apocalipsei. Deşi la pag.84, după cum am arătat deja, el pretindea că (cităm) “Cetatea Sfântă nefăcută de mână, Ierusalimul cel ceresc, [...] se va pogorî din cer, după ce va fi fost făcut cerul cel nou şi pământul cel nou”, la pagina 86 el “prooroceşte” cu totul altceva: nu va mai coborî din cer o cetate nouă, care să respecte toate standardele proorocite în cartea Apocalipsei (despre lungime, lăţime, temelie, zidărie, porţi, uliţele cetăţii) ci va fi schimbată (transfigurată) cea veche de la Glodeni, pe baza proorociei “Iată, noi le facem pe toate”:

“În etapa finală, odată cu venirea Domnului şi cu împlinirea voinţei Lui („Iată, noi le facem pe toate.“, Apocalipsa, 21/5), locaşul sfânt se înnoieşte, aşa cum tot universul va fi transfigurat („Şi am văzut cer nou şi pământ nou“ – Apocalipsa, 21/1) şi devine din pietricica albă (v. Apocalipsa, 2/17), Chivotul – Sfânta Sfintelor Bisericii Cereşti, „tronul lui Dumnezeu şi al Mielului“ (Apocalipsa, 22/1). România devine Noul Canaan, dar nu în sens de ţară-stat, care delimitează strict administrativ un teritoriu în care se vorbeşte limba română, ci, mai degrabă, ca areal al strămoşilor noştri, a căror răspândire geografică pe o zonă de circa 2200 km diametru, pare a fi, după aprecierile istoricilor, întru totul plauzibilă.”

O înşiruire de baliverne care se contrazic grav cu afirmaţiile anterioare şi care compromit definitiv orice sâmbure de condescendenţă şi compasiune care ar putea eventual veni din partea cititorului.
Ca s-o dreagă, oracolul de la Pucioasa adaugă imediat că:

“...în aceeaşi etapă, la plinirea vremii, Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, cea nefăcută de mână, şi care împlineşte (duhovniceşte!) toate profeţiile de amănunt (dimensiuni, materiale preţioase, strălucire cerească), descrise în capitolul 21 al Apocalipsei, se va pogorî din cer şi va îmbrăca într-o ocrotire cerească pământul român, ţara strălucirilor, proorocită de Proorocul Daniel (v. Apocalipsa, 21/2; Daniel, 11/41).”

Vor fi aşadar două cetăţi sfinte cu numele Noul Ierusalim: una a pucioşilor (zidită în 1991 şi apoi “reînnoită duhovniceşte” odată cu venirea Domnului) şi una pogorâtă din ceruri, la plinirea vremii. Nicodimul Pucios nu ne mai spune cum vor fi plasate ele: una într-alta, sau una după alta (sau poate, una peste alta? Cine ştie!?)

Un lucru merită însă a fi corijat: pretenţia pucioşilor şi a preacuviosului lor “purtător de cuvânt” şi totodată “oracol de Pucioasa” că proorocul Daniel s-ar fi referit cumva la România atunci când folosea sintagma “ţara strălucirilor” este total nefondată. Nu numai că proorocul Daniel nu localizează nicăieri această “ţară”, dar din contextul biblic reiese că ea nu poate fi alta decât Ţara Sfântă, adică Israelul istoric.