Citat:
În prealabil postat de 06dec
Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor în chip de îngeri de lumina, sa stam tare întemeiati în smerenia cugetului nostru si sa zicem: "Schimbati-va, ticalosilor, în întunericul vostru, ca mie nu îmi trebuiesc vedenii. Nu am trebuinta în acest ceas decât de mila lui Dumnezeu si de milostivirea Lui".
Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu, întoarce-te de la dânsele si alunga-le de la tine cât poti de departe. Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru si aceasta întoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii.
|
sunt un om cult si cu mintea intreaga.spun asta ptr.ca la astfel de situatii se pune.au trecut ceva ani,dar a ramas proaspata memoria intamplarii.veneam spre casa intr/o primavara foarte secetoasa-la munte.luna era-de sa culegi ace de jos,cum spun batranii.mergand pe carare,printre case,m/am trezit/fara sa cad/intr-o groape identica cu cea de mormant,proaspat sapata.se vedeau urmele de harlet in lut umed.era inalta.nu puteam iesi nicicum.pe mal a aparut un necunoscut in salopete decolorate.l/am intrebat unde sunt(rasu-plansu).atunci am vazut ca avea fata sticloasa si era complet nemiscat.transpirartia imi curgea pe coloana.am realizat ca e figura de mort si ca groapt seamana cu una de mormant.am inceput sa/mi fac cruce mereu,meruu.uitandu/ma la el,omul a disparut.acasa am ajuns murdara de noroi-pe asa seceta.CE IMI PUTETI SPUNE?