Citat:
În prealabil postat de flegmatic
Ba lucrurile sunt asa cum mi se par, aparenta si esenta sunt aceiasi.
Daca e o fericire permanenta sigur nu e in viata asta efemera pe care o avem noi.
Relatia dintre inteligenta si fericire e indirect proportionala.
Omul inteligent sufera mai mult din cauza ca poate constientiza mai mult si isi da seama de efemeritatea si neinsemnatatea vietii acesteia.
Omul prost nu e chinuit de probleme majore si traieste viata de pe azi pe maine, similar cu un animal, astfel ca nu sufera la fel de mult.
|
Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata
Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.
Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...
Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?