Bucuria...
Am impresia ca nu prea se intelege punctul meu de vedere deloc, ba chiar vad ca imediat cum se citesc cuvintele " fericire si bucurie" totul este imbracat rapid intr-o aura superficiala si materialista...insa eu vorbesc de cu totul altceva.
Vorbesc despre sufletul senin, de lumina de pe chip si pacea sufleteasca a crestinului...de ceea ce imi place mie sa vad la un crestin si cum vad eu ca spiritualitatea ar trebui sa se reflecte pe chipurile crestinilor in general.
Nu inteleg de ce se concluzioneaza tot mereu ca bucuria = " fericirea pamanteasca in lucruri marunte"...cand este vorba de ceea ce este frumos in Om, despre chipul si asemanarea lui Dumnezeu...si nicidecum de niste oameni gri, pesimisti, sceptici si care vad totul amar si intinat in lume si a caror suflet pare ca nu mai tresare nici la frumusetea unei flori, nici la razele soarelui sau la frumusetea omeneasca pentru ca vezi Doamne toate sunt intinate. Concluzia mea clara este ca nimic din lumea aceasta nu este intinat decat prin perceptia omului...
Ma bucur de frumosul lumii in modul cel mai moral, de frumusetea din Om si toate acestea datorita sentimentelor frumoase cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe Om.
|