[metanoia2]

"Tu ai visat vreodata ca te trezesti in pielea copilasului african care isi stie sfirsitul aproape pentru ca vulturii stau prin apropiere? Ai simti dragostea care te inconjoara?
Nu vedeti ca ne-am nascut intr-o parte privilegiata din lume si care ne permite sa visam frumos, sa visam la dragoste?"
Tocmai asta e ortodoxia: omul vulnerabil care crede intr-un Dumnezeu unic si atotputernic ce pare a-l fi lasat singur in mijlocul vulturilor dar cu toate amenintarile care planeaza asupra lui, el crede (daca L-ar vedea pe Dumnezeu si i-ar simti incontinuu ajutorul nu s-a mai numi credinta) si chiar daca moare si nu simte ajutorul are parte de roadele credintei lui. La fel ca Iov, parasit, sarac singur, descurajat de singura fiinta draga care i-a ramas dupa ce i-au murit toti copiii, fara prieteni, fara demnitate, parand a fi blestemat de Dumnezeu, marginalizat de societate, cazandu-i carnea de pe el...nu avea decat credinta si nadejdea.Copilul african in mijlocul vulturilor, mort de foame si mancat apoi de animale, nu filosofeaza la soarta lui, si-o accepta, asta e CREDINTA, mai multa decat la multi ortodocsi si crestini in general care il blestema pe Dumnezeu pentru orice sau isi pierd nadejdea in fata unei ispite. Copilul va avea parte de imparatia lui Dumnezeu.
E o imagine dureroasa, dar mai tare ii plang pe pruncii avortati care sunt lipsiti de de bucuria de a se lupta pentru a se mantui.
Daca nu il simtim pe Dumnezeu este din vina intunecarii noastre nu a lipsei dragostei Lui. El tocmai de aceea se ascunde, ca sa Il cauti.
La urma urmei, El face sa rasara soarele peste cei drepti si peste cei nedrepti, nu te lipseste de soare pentru ca nu crezi in El. Sta si asteapta, si asteapta... asa cum a asteptat dupa bunicul meu aproximativ 80 de ani. Si de unde ii era groaza de moarte inainte de a crede, a murit senin si multumit, rugandu-ne cu ceva zile inainte sa aducem preot sa fie botezat. Toata viata lui a blestemat cele sfinte dar odata inainte de moarte fiind bolnav, ne-a marturisit asa ca pe un lucru lipsit de importanta, ca el in fiecare noapte zicea Nascatoarea. Nu avusese in casa carti de rugaciuni, nu mersese la biserica niciodata si intrebarea noastra a fost "de unde a stiut aceasta rugaciune?", la care el ne-a raspuns ca o stia de cand a fost la scoala (studiase 4 clase). Dar toata viata a fost un om bun.Exista oameni cu principii frumoase, oameni buni, care se mantuiesc poate inaintea multora care s-au nascut ortodocsi, dar implinirea adevarata si linistea sufleteasca o desavarseste numai Bunul Dumnezeu. Si la urma urmei de ce te-ai lipsi de El si te-ai increde mai mult in niste conexiuni neuronale? Si ce pierzi daca te rogi, si ce pierzi daca Il cauti? Timp? - Timpul nu exista, bani?- credinta nu costa nimic.Nu te pierzi decat pe tine, ca sa te castigi de milioane de ori mai bun.
De multe ori as fi vrut sa fiu nevinovata ca si copilul african si sa mor asa. Ar fi fost un vis frumos. Mai tare ma tem sa nu mi se intunece mintea si sa ma lipsesc de Dumnezeu.
Domnul sa fie cu tine frate sau sora intru Hristos!