[zaharia_2009]

Este evident ca fiecare dintre noi gindim si actionam in virtutea educatiei, maturitatii si a dozei de duhovnicie cu care am ajuns sa ne incarcam ,diferita de la unul la altul.
Exista in lume ,lumea crestina, o tendinta care mie mi se pare aiurea : de a ierta oricum ,oricind ,orice si de a nu sanctiona pe ,,gresit" ca de ,trebuie sa-l iertam .La fel este si cu iubitul ,sa iubim pe oricine ,oricum ,oriunde si ori de ce !Cica asa ar trebui sa faca crestinii sau mai tare, crestinii alesi . Haideti sa ne gindim totusi la mai multe fete ale realitatii :
Hristos este isvorul iertarii si al iubirii, a iertat si a iubit in mod exemplar ...si totusi ,ati auzit ca cu toate acestea a desfintat poruncile; ? ati auzit ca l-a iertat pe Iuda, pe diavol sau pe cei care gresesc serios ? De ce a deosebit intre Iuda si Petru ,ca doar mai inainte iertase in mod exemplar pe femeia desfrinata care urma sa fie omorita cu pietre?De ce nu a facut pina la capat iubirea si iertarea ? De ce prin Duhul Sfint a dat apostolilor sai si mai apoi sfintilor sf. canoane pt. vietuirea noastra a tuturor,ca sa ne chinuie si sa faca apriori o deosebire intre oameni ca fiind cu ,,inima" si ,,fara inima"?
De ce la sf. spovedanie dupa marturisire urmeaza incadrarea in canoane(cintarirea greselii) dar mai ales epitimia(canonul) fara de care taina este incompleta ?
Ma repet in ceea ce am mai spus pe un topic similar : trairea duhovniceasca ,vietuirea in Hristos adevarata se invata doar unii de la altii si nu prin proprie deductie si impresie, la libera intelegere, pt. ca altfel ajungem sigur in inselare si in bratele diavolului crezindu-ne iertatori si iubitori mari !
In patericul egiptean ca si in proloage sunt nenumarate exemplele de stareti, batrini, sfinti si sfinte care au fost acuzati pe nedrept de diverse pacate sau au fost supusi la indurari(suplicii)fara sa fie vinovati dar care au iertat pe prigonitori dupa aratarea adevarului plecind apoi din raza locului respectiv sau asezamintul in cauza . A ierta este ceva ...iertarea ca si iubirea se face dupa anumite criterii si cu anumite conditii(daca nu am avea criterii probabil ca si diavolul ar fi iertat imediat), a iubii este de asemenea ceva dar se iubeste doar dupa anumite criterii ,numai ceea ce este de iubit (altminteri am iubii pe satanisti ,pe antihristi, pe protestanti si neopreot. etc.,si ne-am face una cu ei din marea dragoste prost inteleasa). Viata, trairea si vietuirea duhovniceasca sau simplu crestina nu se face dupa liberele impresii, dupa pareri momentane , dupa indiferenta sau necunoasterea ,,cultivata " de fiecare . Daca ar fi asa lumea intreaga ar fi o ...nebunie : ne-am iubi si am ierta teroristii, pe mincinosi ,pe ,,droghisti" ,pe betivani ,pe malahisti, pe sodomosti, pe desfrinati, pe ucigasi,pe homosexuali, pe gomoristi, ... Pai din invataturile lui Hristos tinem minte numai ce ne comvine ? Pai cind ne spune : ,,...fiti sfinti(drepti) precum tatal vostru din ceruri sfint este" si iarasi cind zice : ,,...cautati mai intii imparatia tatalui din ceruri si restul se vor adauga voua" si iarasi cind spune ,,...nici unul dintre bautori ,desfrinati, sodomisti si nici altii semenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor"(si sa nu uitam ca aceasta este spusa de Cel care este isvorul iertarii si al iubirii) sa nu credeti ca este de gluma si ca eeee, oricum ne iarta;si exemple mai sunt f. multe si inca si mai multe sunt in psaltire !
Deci avem frate draga de aface cu doua lucruri diferite : a ierta(si aici trebuie sa stim ce este de iertat si cum se iarta) si cel de a accepta in continuare pe cel care l-am iertat .
Iertind orice si oricum,iubind pe oricine si oricum netinid cont de invataturile sf. canoane ajungem sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care le-au facut adica ajungem in nebunie !
Cititi toti ,,bunii fara frontiere" patericul egiptean ,proloagele, psaltirea, Evanghelia si sf. canoane si invatati sa fiti buni dupa tilcuirea sfintilor si a parintilor bisericesti. Confruntati impresiile ,necunostiintele si intentiile voastre spontane cu acestea si vedeti cum este?

Am scris aici parerea mea despre iertarea si iubirea contemporana; despre sentimentele si senzatiile fara frontiere si rigori ci empirice ,nascinde din inima si cunostiinte netrecute pe la duhovnicia aleasa,vehiculate si elogiate dupa bunul plac sau dupa pacatele proprii tainuite bine in strafund de suflet.
Nu este obisnuinta de a pedepsi sau a prigoni ,de a ignora sau ridiculiza omul curat, virtuos, linistit, cuminte cu buna asezare si rinduiala ci din contra de a-l lauda, a-l cinsti,iubi, de a-l cauta cu luminarea pt. ca in ziua de astazi este f. rar si mai ales pt. a te insoti pt. folosul si cresterea ta duhovniceasca .
Omul cu pacate mari, care in ciuda situatiei lui se afunda in meschinarie (ascunzind nr. de parteneri ,ca pe topicul similar sau care culmea sa puna conditii ca in acest topic)nu se uraste dar i se arata greseala pina incepe sa o traiasca , se pedepseste in mod pedagogic spre folosul lui, i se da porunci si timp spre indreptare si intarire in credinta si fapta cea buna si se lasa liber cautind deobicei sa ne insotim cu cei descrisi mai sus.
Cine din fronda sau nepricepere ori cine mai stie din ce soi de dragoste vrea sa probeze pe inima lui si sa faca altfel decit ne spun batrinii...treaba lui !