În prealabil postat de vasileVas
Nu am avut timp sa citesc multimea de posturi referitoare la aceasta tema, am citit doar cateva si am recunoscut cele 2 atitudini referitoare la deasa/rara impartasanie.
Duhovnicul nostru (al meu si al sotiei) este pentru deasa impartasanie, desi nu impune asta fiilor lui. Astfel avem in biserica noastra cunoscuti care se impartasesc si de cateva ori pe an, dar avem si care se impartsesc de cateva ori pe saptamana. Eu personal, eram pentru o cale mai de mijloc, adica o data la o saptamana, sau doua. Cu timpul (anii), am ajuns sa ma impartsesc mai des, nu ca un "premiu" ci ca o "necesitate" sau mai bine spus "medicament".
De multe ori m-am intrebat oare cum vede Domnul deasa mea impartasire. Daca printre duhovnici gaseam cu usurinta adepti ai desei impartasiri (bineinteles, cu pregatirea de rigoare) ma gandeam sa nu-mi atrag "mania Domnului" care "arde" pe cei nevrednici.
Intamplarea urmatoare am primit-o ca un raspuns la framantarea mea.
Era intr-o joi, cand la bisericuta noastra se tinea liturghie, eu ma pregatisem citindu-mi canonul si rugaciunile pentru Impartasanie. Dar in acea seara, am avut polutie sau scurgere. A doua zi dimineata, desi stiam ca Parintele ma mai oprise de la Impartasanie in astfel de situatii, am intrat la Dansul in Proscomidiar si i-am spus de problema mea. I-am cerut binecuvantare pentru a ma impartasii. (De regula nu sunt asa de nesimtit dar atunci doream mult sa ma impartasesc). Parintele mi-a spus ca il opresc canoanele, si ca mai bine sa vin in ziua urmatoare. Am iesit de la Parinte impacat si linistit cu hotararea lui. Slujba a continuat, iar atunci cand Parintele impartasea credincioasii s-a intamplate ceva care l-a facut pe Parinte sa se retraga cu Potirul in altar. Apoi, la urma, dupa ce a terminat de impartasit credinciosii m-a chemat si pe mine. Eu i-am adus aminte (discret) ca sunt oprit. Parintele m-a incurajat zicand ca asta-i voia Domnului. Ceva l-a facut sa se razgandeasca, nu stiu cand si cum caci nu mi-a spus nici mai apoi cand i-am cerut iertare pentru cele intamplate. Dar de atunci pastrez vie amintirea dorintei Domnului meu de a se uni EL cu mine nevrednicul.
Nu sunt un cuvios, sunt un tata si un sot, cu un servicu lumesc. Un om lumesc intr-un cuvant. Dar totusi, Domnul a VRUT sa intre in camara inimii mele. Ma umplu de recunostinta ori de cate ori imi aduc aminte de aceasta.
Cred ca judecatile Domnului sunt ca de la cer la pamant fata de ale noastre, cred ca Domnul se uita la inimile noastre mai mult decat la canoane si posturi, si mai cred ca si noi, care ades ne impartasim putem fi minutul asta purtatori ai Domnului in noi , iar in minutul urmator vanzatori ai Domnului Hristos (asemenea lui Petru caruia Domnul i-a spus "Inapoia mea Satano ca siminteal imi esti" asta la scurt timp dupa ce il laudase pentru marturisirea lui de credinta)
In legatura cu postul inainte de Sf. Imaprtasanie as mai adauga ceva. Din cele cateva posturi pe care le-am citit am dedus ca lumea posteste chiar si 8 zile inainte. Parintele nostru nu cere asa ceva celor ce ne impartasim des, dar care tinem toate posturile de peste an, miercurea si vinerea inclusiv deoarece aceset zile de post insumate reprezinta mai mult de jumatate din zilele anului, si dupa parea Dansului, ar ajunge Sf. Impartasanie ceva obositor.
Toate cele bune, Doamne ajuta!
|