Citat:
În prealabil postat de searadevara
MULTUMESC,ZAHARIA!era in vremea comunista.eram director la institutia la care lucram si nu aveam voie sa mergem nici de Inviere la biserica.se cuvine sa spun un lucru pe care putini parinti l/ar zice.posteam putin si ma rugam putin.baiatul meu era in anul I,prima vacanta,la seminarul teologig.facusem bucate alese ca venise acasa.era postul craciunului .el nu a spus nimic,a plecat din sufragerie.l/am gasit in bucatarie facandu/si cartofi prajiti.postea.si nu imi spusese nimic.a fost ca un cutremur al sufletului meu.de atunci,niciodata nu mai pot manca de frupt in post.de la el am luat apoi predicile Parintelui Plamadeala.mi s/a parut atunci ca toate cartile ce le citisem in vbiata nu m/au invatat nimic.apoi,am cautat pe Dumnezeu in Vechiul si Noul Testament,patercul si alte si alte carti.acuma in sufletul meu e liniste,nadejde si dragoste.stiu ca nu am nimic de la mine.toate sunt de la dumnezeu.si din intamplarea aceea pe care am tinut/o pana azi in suflet.vreau sa inteleaga toti CE MARE E PUTEREA CRUCII!
|
Doamne ,cita bucurie si dragoste a pus D.zeu peste toata casa ta ! Si ce bine este sa stai totdeauna in poruncile Lui. ,, Nu numai cu piine traieste omul ci cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu" (Ev. Matei). Atunci, asa sa vietuim !
Pace si bucurie pt. tine sora !