[vsovi]

În prealabil postat de REBUS

Marc. 8, 12
Zah. V
Fac. II 7 - 17

"Saturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Paziti-va de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Marturisirea lui Petru. Intaia vestire a Patimilor.

1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri. "

"Vedenia cu sulul zburator, discul de plumb si cu doua femei inaripate.

1. Si iarasi am ridicat ochii si am privit si iata un sul de carte care se inalta in zbor.
2. si a grait catre mine, zicand: "Ce vezi tu?" Si am zis: "Vad un sul de carte care zboara, lung de douazeci de coti si lat de zece".
3. Si el mi-a talcuit: "Acesta este blestemul care se raspandeste peste fata a tot pamantul, caci orice fur va fi nimicit de aici si orice am care jura stramb va fi pierdut.
4. I-am dat drumul", zice Domnul Savaot, "si se va duce in casa furului si in casa celui care jura stramb pe numele Meu si va ramane in ea si va nimici lemnele si pietrele ei".
5. Si ingerul care graia cu mine a iesit la iveala si mi-a zis: "Ridica ochii tai si vezi: Ce este aratarea aceasta?"
6. Atunci am grait: "Ce este aceasta?" Si el mi-a raspuns: "Este efa care iese la iveala". Si a spus mai departe: "In ea se afla faradelegea a tot pamantul!"
7. Si iata ca s-a ridicat un disc de plumb, iar o femeie statea in mijlocul efei.
8. Si el a talcuit: "Aceasta este faradelegea!" Si el a aruncat-o in efa si a rasturnat lespedea de plumb deasupra ei.
9. Si am ridicat ochii mei si am privit si iata ca au iesit doua femei. Si vantul batea in aripile lor, iar aripile lor erau ca de barza. Si ele au ridicat efa intre pamant si cer.
10. Si am zis catre ingerul oare graia cu mine: "Incotro duc ele efa?"
11. Atunci el mi-a raspuns: "Ele merg sa-i zideasca o casa in pamantul Sinear si Acad si sa o aseze acolo la locul ei".

"Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie.

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor.
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut.
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala.
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul.
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul.
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului.
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. "

pentru Rebus:
foarte bune citatele

pentru Cristian_s:
da, ai spus ce ai spus shi se pare ca ai terminat ce aveai de spus...
sper totushi sa fi ramas shi macar cu o farama din ceea ce ar fi trebuit sa-tzi fi ramas din discutzie.

pentru mirelat:
asha shi trebuie - cel rau sa intre in deruta cand ishi da seama ca are capul sufletului ca o varza iar cel ce urmeaza bunatatea sa shi-o inmultzeasca de sus... caci de aia-i Mare Gradina lui Dumnezeu! shi ar fi fost shi mai mare daca nu ar fi gasit mereu "unii" facand f-urâciune, rupand misheleshte din ea, tot asha cum au facut la inceput Adam shi Eva fiind ispititzi de sharpe... dar ei au greshit o singura data shi au platit 5500 de ani, 1000 pe pamant shi 4500 de ani in sheol... pentru ca au ridicat ochii, au intins mana shi s-au jucat cu sofismele sofisticate ale celui tare... rau.