Citat:
În prealabil postat de simona76
Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.
Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!
Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta |
Draga Simona,
Nu am putut trece indiferenta pe langa tine, pe langa starea ta sufleteasca, pe langa durerea ta...pt. ca tot cel ce sufera are nevoie de alinare, de ajutor. Iti inteleg bine trairea stiu ce inseamna sa suferi din dragoste...neimplinita, crede-ma se poate chiar si mai rau.Sa iubesti sa fii iubita si sa nu poti fi , sa nu poti ramane cu persoana iubita...e chiar si mai dureros...cand ratiuni mai inalte pot desparti 2 oameni care se iubesc! Am observat ca mesajul tau e postat cu mai mult timp in urma, probabil intre timp ti-ai alinat suferinta, ai trecut de pragul acela dureros..Sper din suflet sa fie asa.Eu doresc sa-ti impartasesc cateva ganduri in speranta ca ele te vor intari si mai mult in credinta si rabdare in dorinta ta de a te apropia de D-zeu si de aproapele, oricare ar fi acesta.
Categoric fara rugaciune este greu de crezut ca ne putem apropia de D-zeu, in primul rand trebuie sa avem in sufletul nostru dorinta de a_L cauta si de a-L gasi..apoi sa ne gandim bine cum putem realiza lucr.acesta..IL putem gasi pe cale sigura prin biserica si slujbele ei.Biserica noastra ortodoxa este o cale sigura de a_L gasi, fiind singura care a pastrat neschimbate de la Mantuitorul si pana in prezent toate Sf.Taine.Astfel incat drumul pe care trebuie sa-l urmam este precis, sigur:mai intai implinirea poruncilor..celor 10 porunci, apoi cautand un duhovnic bun, prin participarea la Sf.slujbe, in special la Sf.Litughie, spovedania este obligatorie, pt.ca este baia de curatire a sufletului si omul curat sufleteste se apropie mai usor de D-zeu, ..."...cautati mai intai Imparatia lui D-zeu si toate celelalte vi se vor adauga voua!". Apoi este recomandat sa te rogi cat se poate de des, asa cum poti si cat poti..."Doamne Iiisuse Hristoase, Fiul lui D-zeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.." cand te apuca temerile sau depresia...este foarte folositoare.Citeam undeva in sfintii parinti, nu mai stiu exact care ca "...prin citirea cu voce din Sf.Scriptura tristetea pe care o aduce vrajmasul se pierde", adica un fragment cat de mic din Biblie, citit cu voce va alunga tristetea pe care o aduce vrajmasul...apoi daca ai momente dificile cand nu te poti ruga, prin rostirea neintrerupta a numelui Mantuitorului poti iesi din stari sufletesti grele(Iisus, Iisus..).Apoi este necesar cand simti nevoie un dialog efectiv cu D-zeu, mai ales cand nu intelegi exact ce ti se intampla si de ce ti se intampla...intrebandu_L cu sinceritate si cu dorinta in acelasi timp de a te corecta in ceea ce ai gresit crede-ma sigur Va gasi o cale pe care sa-ti raspunda.Sf.Marcul Ascetul spunea undeva:" Daca se vor socoti faptele si gandurile, nu se va gasi dreptul...dar multi sunt drepti prin pocainta!" eu cred ca aceasta este calea cea mai sigura...si mergand pe ea intr- zi, mai devreme sau mai tarziu in functie de intensitatea si de sinceritatea trairilor tale vei afla raspunsul de la D-zeu ...daca El este sau nu alesul! Si cand vei simti bucuria ca D-zeu te-a auzit, ti-a raspuns atunci toate celelalte vor conta mai putin caci atunci vei sti ca esti in apropierea Lui, in gratia Sa divina. Important este sa cauti sa fii in armonie(impacare) cu D-zeu, cu tine si cu semenii.Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Maicuta Sa Preasfanta sa-ti ajute!